Poezie
virtual
2 min lectură·
Mediu
mi-am pus în gând să distrug toate universurile paralele să le
sfărâm cu ciocanul apoi să le domin
în intenția lor de a mă
poseda de a mă arunca în eter
sunt convins în curând o voi lua de la capăt
ca un lup
singuratic ce-și caută haita
tocmai de asta deschid ferestrele
ca pe niște pagini ale unei lumi
deja dispărute
privesc înapoi adulmec dâra de praf
căutând să descopăr vreo urmă
măcar o palmă ori un deget
măcar o amprentă lipită de paharul pe care l-am spart
azi noapte în somn
alerg dintr-o parte într-alta
acolo unde formele capătă nuanțe de zero și unu iar
omul este o simplă particulă
păstrată în vid
###
acum mi-am găsit să dorm tocmai acum când
liniile paralele se unesc în cuburi de sticlă
și se scurg în oase bătrâne de sfinți
plictisiți
acum când se toarnă asfalt peste ele
când spațiul este gata să devină un cerc comestibil
ca și cum dumnezeu și-ar deschide
un magazin de păpuși
mă trezesc cu speranța că în tavan voi vedea curcubeie plutind
când de fapt mucegaiul e cel
ce domină cerul meu de rahat unde el însuși este
o infimă celulă plantată în corpul unui
monstru stelar
###
la drogheria din colț este deschis non stop
aici se vând păpuși comestibile
nu se știe de unde cineva le strânge în saci de plastic
după care le lipește cu scotch
și le așează în vitrină
sunt destul de treaz ca și eu să îmi cumpăr
privesc din balcon neonul cum pâlpâie
apoi îmi iau portofelul și îmi fac
provizii
pentru încă o noapte și-o zi
de litanii
001.388
0