Andu Moldovan

Faci, asta trebuie scris acolo, ce credeai?

Imi plaace. Stop. Pe bune. Stop. Marul ca marul, da\' liliputanu\'... asta-mi place.
\"nud
marul discordiei\" - trei cuvinte excelente, aproape ca nu mai ai ce sa zici, dar pentru ca trebuia sa zica ceva, Flintul a zis \"unduie ispititor\". Fleoshk! Eu as re-gandi acest final. E prea subtire fata de primele trei cuvinte, zau asa.
Alles gutte (la plural gutzi), ai gija ce...
Bobadil.
P.S. Si mai lasa-mi dom\'le si mie macar cate o sansa!! :-)))

Nu ma mai joc... Sorana, sa stii ca cedez fara lupta in fata Flintului. Are cateva atuuri ad labam si in mânecam. Depinzand de gust (si vorba aceea, de gustibus et coloribus) la mine s-ar aplica vorba aia cu gaina batrana. Daca nu s-ar baga omu\' asta cu Flinta incarcata. Poc-poc si o face lata! :-)
Scuze, am mai comis cu o gluma in pagina ta, ca tot e la \"fierbinteli\", ma bucur ca poate am ajutat si eu un pic sa ajunga acolo.
Numai bine si la texte cat mai bune!
Bobadil.
P.S. Eu zic totusi sa cauti si persoana de care iti vorbeam eu. Stii tu, daddy you\'re still number one, but....
girls just wanna have fun!
(zicea Cindy Lauper, nu eu :-))

Iata-ma se pare in mijlocul unei \"usoare\" dispute pe care insa nu o inteleg, asa ca aplic strategia co...lor: particip, dar nu ma bag. Ma rezum la text.
Ploua, ploua placid
Daca continua
Ma sinucid - cam asta mi-a sugerat acest poem, insa cu mult mai multe cuvinte si metafore de care a trebuit sa scap pana sa ajung la cele de mai sus.

Cateva reusite:

\"partea aceea de suflet
unde n-am mai avut bani
pentru încă o ipocrizie\" - touche!
\"plouă ca într-un film irlandez
din timpul războiului care nu se mai sfîrșește plouă\" - as largi sfera, ca intr-un film din Marea Britanie, ca ploua si in Anglia si in Scotia, e drept ca irlandezii sunt belicosi, dar nici scotienii nu-s de colo :-)
Dar si cateva \"perle\":
\"ca și cum cerul s-ar deshidrata în lacrimi de îngeri amorfi\" - Virgil, p\'asta ai scris-o la suparare maaare... cum adica sa se deshidrateze in lacrimi? M-ai rasturnat!!
\"peste gîtul chitărilor mele\" - chitara (sau ghitara :-) n-are gat, zau asa, ca doar nu-i lebada.. are grif. Sau zici ca de acolo ii vine cantarea? Hm... Daca ar avea gat, atunci inseamna ca are si burta. Bine ca n-are si picioare, sa plece cand uiti de ea, la altu\'.
\"plouă abisal în această clepsidră \" - e clar, aici am avut de-a face cu un Virgil suparat rau de tot. Ploua in clepsidra.. brrr... nashpa.
La mai multa pace Profetule. Pe cand o profetie adevarata?
Bobadil.

Nota 5 pentru asta, singurul fara stea mi-a placut cel mai mult.
Cand o sa renunti la pretiozitati o sa vezi lumea cu alti ochi. Mai blanzi.
Numai bine!
Bobadil.

Freiburg, deci... banuiam eu ca trebuie sa fie de undeva unde e mai multa curatenie pe strada :-)
De acord cu ce spui tu despre repetitie, incontestabil un mijloc de subliniere a unei idei, la fel ca ingrosarea unei tuse la grafica sau repetarea unui portativ muzical. problema rezida (ca de altfel la mai toate lucrurile) in cantitatea sau numarul acestor repetari coroborata cu semnificatia obiectului, sa-i spun asa, al repetitiei. Repetarea cuvantului \"moarte\" nu numai ca este nepotrivita (acest cuvant nu are nevoie de repetitie pentru a atrage atentia asupra lui) dar reuseste sa-l devalizeze de semnficatii. Era un film in care unul mic si stramb se dadea spion si-si zicea \"Muerte\".. oricum, zicea mereu ca el e Muerte dar lua bataie de la toti... era hazliu, dar reusit. Incearca sa rescrii folosind cuvantul \"moarte\" o singura data (by the way... si \"nu\" apare de prea multe ori. Pot sa incerc?
\"Nu te uita pieziș
La lacrimile acestea
Nu sunt de dragoste
de disperare
de milă
de lacrimi
Sunt (nu sînt) de moarte.
Acum,
De aici,
știu sigur
Începe moartea venirilor
Și a plecărilor
Și a sufletului
Și ea\"
Numai bine,
Bobadil.

Flinto... lasa fata-n pace! :-)
Di Di.. calutu\' dii...
Eu zic ca trebuie alta abordare.
Bobadil.

Mai Sorana, tu esti din Temishoara... :-) De ce nu mi-am dat seama mai devreme? Pai stii tu ce inseamna Temishoara pentru mine? E a doua mea patrie, zau asa (prima e Ardealul, sa nu te lasi indusa in eroare de faptul ca acum imi intoxic plamanii cu aer de Bucuresti). Tu traiesti intr-un oras cu adevarat frumos, pe care chiar il iubesc si daca iti place poezia (si se vede treaba ca da) atunci acolo ai pe cineva care poate sa-ti indrume pasii, crede-ma. Nu spun cine, dar daca te gandesti la numele unui pod de acolo de la tine si cauti pe site... ecce homo!
Iar la poemul de mai sus, acelasi sfat (deocamdata :-) concentreaza ideea, Sorana. Incearca o poezie scurta, scurta, in care sa spui totul despre tacere. De altfel e si destul de ciudat sa spui atatea lucruri despre tacere, nu?
Cu prietenie,
Bobadil.
P.S. Nu stiu daca ai chef, dar am scris si eu ceva pe tema asta, se cheama \"Nerostire\". Poate citesti si-mi spui parerea ta.

Spui de atatea ori \"vreau\" incat ma faci sa-mi imaginez un copil care bate cu piciorul in podea :\"mami, vreau papa!\".
In rest, exprimare confuza si lipsita de forta de expresie. Te rog sa nu te superi, iti scriu ceea ce cred si numai pentru ca sunt convins ca poti scrie mai bine. Evita sabloanele (e plin de ele, ca la desen tehnic), incearca sa concentrezi trairea in mai putine cuvinte pana iti vei perfectiona discursul poetic.
Succes!
Bobadil.

De acord cu remarcile lui Liviu.
Imi place poemul; plin de imagini inedite.
Bobadil

Poemul asta zice \"moarte\" de atatea ori incat reuseste finalmente sa devalizeze pana si acest cuvant de semnificatiile lui adanci. Recomand rescrierea lui totala. Ideea e buna, transpunerea nu se ridica insa la nivelul cerut de idee. Parerea mea.
Numai bine,
Bobadil.
P.S. Doar o lamurire: ce reprezinta poza din pagina ta?

zicea \"cat suntem inca pe pace eu iti zic bine-ai venit!\" dar Cataline, las-o mai incet cu gandirea asta profunda, ca o sa te doara capul, zau asa batrane!
Pentru Gabi: ti-a scapat subtilitatea nuca - nu că, adanca, din putul gandirii, cum spuneam mai sus.
Succes si la mai mare,
Bobadil.

Imi place sa citesc aceste micropoeme, uneori chiar si simt ca se intampla si in mintea mea ceva similar :-)
Pornind de la haiku (pe care, sincer, nu cred ca suntem pe deplin capabili sa-l intelegem) aceste cuvinte putine reusesc sa creeze o stare deosebita cititorului, ii permit sa patrunda intr-o \"stare alterata de constinta\" prin intermediul unei meditatii, in general asupra naturii.
De aceea cred ca ultimul lucru care ar fi de dorit este \"demonetizarea\" acestui gen prin zeci de replici, ca la epigrame.
As prefera sa vad un comentariu (eventual si din partea autorului/autoarei) explicativ, critic sau autocritic.
Al meu:
1/ \"crengi despuiate\" - suna prea frust, nu-mi place cuvantul \"despuiate\". Varianta: dezgolite. Oricum epitetarea unui substantiv trebuie facuta cu multa zgarcenie, altfel se pierde forta intrinseca a substantivului respectiv.
2/ Leaganul pamantului - da, asta da vers, are imagine, miscare, parca ma vad acolo... ma leagana pamantul, Doamne ce ma mai leagana... dar
3/ galbene ape - imi da in cap, ma scoate din reverie... de ce \"galbene ape\" si nu \"ape galbene\"? De ce inversiunea? Mi se pare ca efectul ei este chiar devastator in acest context. Si apoi inversiunea devine metafora, si asta complica lucrurile inca si mai mult.
Hai, ca m-am lungit rau de tot.. scuze :-)
Numai bine!
Bobadil.

In subsolul acestui text se poate vorbi numai in 5-7-5? Ca eu as vrea sa zic si altceva dar mi-e teama sa nu pic asa, ca musca-n lapte :-)
Bobadil.

Nu ma mira interventia lui Andrei din moment ce si el scrie tot asa :-) Ortografia oficiala a limbii române este la ora actuala cu â. Si asa a fost si inainte sa o schimbe comunistii cu î. Oricine poate sa scrie oricum, in vechea, mai vechea sau mai noua ortografie. Iar ora exacta se da la Bucuresti dar asta chiar ca nu inseamna nimic. Ortografia o stabileste Academia Romana care chiar daca are sediul la Bucuresti are multi academicieni ardeleni si nu numai.
Cu stima,
Bobadil.

Problema cu î sau â la Virgil e veche-veche, de pe vremea cand era Ligriv... si eu am avut ceva discutii cu el pe tema asta si mi-a spus cam tot ce ti-a spus si tie. Ce inteleg eu este ca el asa a invatat limba romana (adica asa cum au vrut comunistii) - acelasi lucru l-am facut si eu - si nu vrea sa schimbe asta nici in ruptul capului. Eu i-am sugerat sa o faca, dar n-am avut succes.
Virgil, parerea mea: pentru un om care are dar de a scrie texte bune asa cum esti tu cred ca e pacat sa nu folosesti ortografia corecta a limbii române (â-ul asta nici macar comunistii nu au avut tupeul sa-l modifice).
Numai bine,
Bobadil.

Eh.. Diana, Diana... armonie de toamna in culori de primavara.
Mi-a placut.
Numai bine, si cine stie? Poate ne revedem, voi mai veniti prin Bucuresti?
Bobadil.

Zice Ion, mancu-i vorbulita lui:
\"Se vede că ai și tu un loc pregătit pe aleea ceea...\"

Facem statuia de la zero,
Sa-l reprezinte fix pe el:
In bust facem pe Calimero
Insa mai jos... pe Ghiocel!

Cu drag,
Bobadil.

Zeule, se citeste greu. Noi astia batrani cu probleme(VDR) nu putem accesa mesajul.. do something!
Bobadil

Johnny Opera, imi place numele asta...
Comentariul tau explicativ mi se pare insa mai bun ca poezia sub care sta asezat. Cred ca ideea s-a pierdut in tranzitie sau ca sa spun asa, copilul respectiv chiar ca a murit in fasa. Versul cu rima (poezia in forma fixa) este o provocare, eu am toata stima pentru cei care pot sa se exprime astfel fara a fi triviali. Atentie, pe viitor iti recomand sa eviti rimele facile, cum ar fi \"cadavre\" - \"palavre\", iar daca vrei sa \"rotunjesti\" poemul (probabil asta ai urmarit cu inceputul si sfarsitul \"mortii\" - \"sortii\", atunci trebuie sa mai lucrezi, versurile de la mijloc trebuie sa danseze acest vals al reintoarcerii, deocamdata sunt impiedicate si stangace.
Succes pe mai departe!
Bobadil.