Andu Moldovan

Marturisesc ca excursia asta a fost lunga. Dar a meritat. O plimbare prin maracinisul unui povarnis care se numeste pagina Ioanei din care, iata, ma intorc viu si nevatamat prin gratia ei.
Si remarc aici nu un poem, ci o intreaga scriitura.
Cu intentie, desigur, neputandu-ma dezbara de acest viciu al fiintarii mele.
Bobadil.

Desigur o tema \"grea\" pe care Daniela o abordeaza fara scrupule si asta e bine.
\"O umbra se-nchide in mine si rade in \"a\" si in \"u\" o umbra in viata ma tine si umbra aceea esti tu.
Marturisesc ca din pacate (pentru mine, desigur) eu m-am umbrit de versurile de mai sus.
Felicitari pentru o reusita!
Bobadil.

Sorana, poemul asta rasare ca firul de iarba, mic si verde. Un fel de ADN al sperantei, am ezitat mult, sa cataloghez, sa critic... sigur, ar trebui s-o fac. Stilul se impune periat, scuturat, aerisit, unii mai scoliti ca mine ar spune \"esentializat\". Dar simtirea... e, e aici. Prin labirint se zareste odgonul Ariadnei in poemul asta si asta ma face sa fiu aici linistit.
Ritualul strivirii strugurilor in picioare de catre tinerele fete si femei imi canta in suflet mereu si mi-a placut sa-l regasesc incercat temerar in acest poem.
Worth waiting for ar spune altcineva, eu nu, pentru ca asteptarea mea e mai lunga dar si bucuria pe masura, dar numai la urma, Sorana.
Steluta de incurajare, si nu pentru ca mi-a placut mustul, ci doar gustul.
Recomandare:
Nu abuza de subtitluri (mai ales redundante), de comparatii (asisderea) iar punctuatia foloseste-o doar acolo unde SIMTI ca este absolut necesara.
Bobadil.

Am asistat la o polemica hai sa-i zic ciudata referitoare la acest haiku, in care constat ca nimeni n-a inteles nimic... cel putin eu.
Ziceai ca mai apari pe aici, Liviule, eu te astept, cu tolba cu sageti cu tot.
Numai bine!
Bobadil.

Frumos raspunsul tau Taisia, pe masura sufletului pe care Dumnezeu ti l-a incredintat sa-l porti, nu incape nici o indoiala.
\"Sublimata spre interior\" zici? \"Sublimata\" oare nu ar fi de ajuns, daca nu prea mult deja? Incearca o respiratie inainte si totul va fi altfel... si spune-i si lui Assante cum se face, cred ca ii va prinde bine, nu acum, ci mai incolo.
Te mai astept,
Bobadil.

parerii lui Virgil, desi nu-mi sta in obisnuinta :-)) Taisia, ce ne-ai scris tu aici nu e o poezie, nu e o proza, e ceva interesant pe care ne putem aseza sa-l disecam si sa-l interpretam pana dimineata (nici nu mai e mult pana atunci sa fiu cinstit). Comentariul tau, asa cum subliniaza Virgil, e mult mai interesant decat poemul insusi si asta nu e bine. Iar daca e Bogomil sau Bogumil are mai putina importanta daca tu inca nu ti-ai definit atitudinea lirica.
Te mai astept,
Bobadil.

Alin, idee brilianta, mai ales in contextul site-ului! Eu ti-am spus ca ai vers! Daca insa vrei sa intri in epigrama, apoi trebuie sa apesi mai mult pe ironie, si pe spuma din final si pe tot contextul! Epigrama ta as rescri-o, inversand versurile 2 si 3 pentru a accentua ideea si a creste suspansul spre final.
\"prin vers își pune etichetă
eu m-am lăsat sedus o dată
pe cand toți o numesc Poetă
eu știu că este doar... versată!
Felicitari! Recomand acesta epigrama confratilor mai \"versati\" decat mine.
Bobadil.

Hai lim hai lom
Cium daca ligalagalom,
Cium daca tica daca togarlalinga
Daca togarlalinga, daca togarlalinga?
Cium daca tica daca togarlalinga
Cium daca ligalagalom.

Bobadil (adica pardon, Radu Gheorghe :-)
P.S. Imagini superbe...

Alin, nu pot sa spun ca sunt adeptul poemelor atat de \"pur filozofice\"... nu inteleg de ce te indepartezi de substanta (ca sa folosesc acelasi termen ca si tine) poeziei... atunci ai putea, cred eu, transmite mai bine ceea ce vrei sa spui decat asa, sec si lipsit de emotie.
Iar ideea chiar daca nu e rea, sufera de sindromul cognito-defincientei dobandite de la televizor, probabil.
Te mai citesc,
Bobadil.

Asta din cate imi amintesc este echipa Olandei dar nu are a face din moment ce sicriul este portocaliu iar Olanda nu mai face doua parale la fotbal.
Virgil, sper ca nu iei in serios nimic din ceea ce ti se intampla. Totul nu e decat o gluma, desigur, una \"ireal de frumoasa\" si cu atat mai mult \"inevitabil\" de trista in fond.
Bobadil.

Am urmarit si urmaresc \"cu deosebit interes si indrepatita mandrie\" inclinarea Flintului catre chintesenta, ca un catarg batut de furtuna, ca un copac scuturat de tsunami (asa mi-a spus cineva ca a fost tsunami la marea noastra) si daca zice el ca ia si cuvintele astea la raschetat apoi nu mai ramane nimica-nimicuta decat esenta pura de parfum de femeie, parol!
Mi-a placut! Pana si scancetul, e altceva decat plansul, decat bocetul, decat lacrima.. e scancetul dom\'le! Si daca mai e si \"al dorurilor\"... zau ca mi se usuca lacrima prin palarie. Nu de altceva, dar nu o mai tin pe sus (palaria Flintule, ce credeai?)

Bobadil.

Vad aici o noua tentativa a Almei de a fi sincera cu ea insasi, lucru care nu ii reuseste intotdeauna. Rabufnirea de sinceritatea este insa invaluita intr-o lume absconsa, menita parca sa-i acopere goliciunea, mergand de la dualitatea unda-corpuscul si pana la pasaje religioase iar autoarei ii lipseste inca forta necesara pentru a stapani acest amestec divin (parerea mea, desigur). De aceea uzeaza de multe procedee hai sa le numesc \"artificiale\" cum ar fi italicele si intercalarile cu trimiteri la cu totul altceva decat substanta transmisiei hai sa o numesc \"principale\".
Dorinta insa este la locul ei, si asta promite. Eu inca astept un poem semnat Alina Manole care sa ma faca sa spun \"ecce homo!\"
Cu toata prietenia,
Bobadil.
P.S. Alin, cuvintele-cliseu nu sunt importante, ele sunt doar lutul din care poti face orice, problema este utilizarea acestora, iar in acest poem, in particular, nu am intalnit nici macar un singur \"cliseu\".
(Poate mai putin orasul acela in care autoarea nu a fost niciodata, dar cred ca este singurul vers care respira o sinceritate absoluta, si asta ii da valoare... tot parerea mea, desigur).

Doamne, cand am ajuns acasa era deja opt dimineata... acum vad cat de multi ati fost cu mine in lunga mea noapte, pentru asta si pentru toate cele pe care le faceti pentru Cuvant eu va spun \"multumesc\".
Andreea, mai bine nici ca se putea spune \"blow away shine away\"...
Bobadil.

Iar eu credeam ca noaptea asta la petrecerea mea cu costume nu suntem decat 16 insi.. :-))
Multumesc de urari dragilor!!
Bobadil.

Mii de multumiri, badea Andu se pregateste de un party cu costume :-))
Macar o data sa fie altfel, o sa fiu \"eu insami\" in aceasta seara (nu e o greseala :-)))
Maria, cu plecaciune iti multumesc pentru aceasta minunata bucurie.
De 42 de ori multumiri tuturor,
Bobadil.

Vin pe aici sa nu crezi ca te-am uitat. Am citit ce-ai mai scris de la umbrele de toamna incoace si iti spun am regretat ca nu am mai gasit ceva similar. Asa cum ti-a scris si Liviu Nanu in comentariul la a doua steluta, acolo tu chiar ai stabilit o \"performanta poetica\" in forma fixa de 8 si 9 silabe, nu multi ar fi in stare de asa ceva. Atunci de ce sa te pierzi in incercari de tipul celor mai noi texte ale tale? Te rog sa nu ma interpretezi gresit, nu vreau sa-ti dau sfaturi, lectii nici atat, Doamne feri! Spun ce gandesc, e ca si cum as viziona un Ferarri mergand pe alee cu 50 la ora...
Poate revii la stilul de acolo, eu te voi citi oricum cu drag.
Bobadil.
P.S.
Sper ca in comentariul tau de raspuns de la umbre nu te-ai referit si la mine cu sintagma \"greii de pe poezie.ro\" :-))
Numai bine!

Angela, cred ca ma aflu pentru a doua oara in pagina ta si tot simt ca-mi scapa ceva. Intai ma gandesc, normal, ca nu sunt \"omul potrivit la locul potrivit\". Apoi incercand totusi sa \"ma potrivesc\", observ ca poemele tale, desi pline de originalitate si adiind o briza poetica fermecatoare, sufera totusi de o stereotipie care pleaca din modul de asezare in pagina si merge pana la intercalajele filozofice austere intre pasaje de un dramatism adanc, lucru care are efectul unui dus cu apa rece cu care, dupa ce te-ai obisnuit, incepi sa vrei altceva.
Cauti cu tot dinadinsul sa sochezi in poezie, partial reusesti, partial obtii efectul contrar, al unei somnolente pe care o induci cititorului gratie socului anterior reusit... parerea mea.
Apoi, prea multa atentie acorzi unor detalii care devin mai importante parca decat miezul.
\"purtîndu-și buricul încins ca pe un ac pentru tatuaj\" - cum adica?
Cu stima,
Bobadil.

Mie mi-a placut... filmul are ce-i trebuie, poemul insa nu, din pacate.
Nu ma pot opri insa de a constata aceasta tendinta inspre prolific (deja ma repet, ca toti batranii :-)) a lui Liviu Dascalu, chestie care in cazul lui, pentru ca il cunosc si cam stiu de ce este in stare :-) e de bun augur. Ar trebui o etapa de \"rafinare a sentimentului\", asta pentru ca Liviu este un om care gandeste, inainte de orice.
Nu vreau sa ma lansez intr-o analiza mai profunda a textului, este greu, o stim cu totii, aici pe net, dar astept noi texte din partea autorului. Ce ma va impresiona voi semnala. This is a promise.
Multumesc pentru lectura,
Bobadil.

Vladimir, fiecare are un pamant, in care radacinile ii infloresc. Fiecare are un cantec, in care isi creste iubirea.
Aici tu ai doar o dorinta care nu-si gaseste exprimarea.
Totusi, e bine ca o cauta, chiar si in \"vadra\" de vin a lui Khayyam. Desi crede-ma, el prefera \"ulciorul\". E mai mic, asa-i dar bei de mai multe ori si mereu iti pare ca o iei de la inceput.
Pe cand vadra... e plicticoasa si cade in desuetitudine.
Bobadil

Imi place sa te descopar prolific, este o etapa necesara in desavarsirea spiritului. Mereu ma framanta aceeasi intrebare copilareasca: de ce? De ce trebuie sa parcurgem drumul ca sa aflam ce se afla la capatul lui, de ce astia nu pun semne ca lumea cum ar fi \"drum infundat\" la rascrucile esentiale ale vietii noastre?
Asa ma gandesc, speologii din povestea aceasta au ajuns la un capat de drum dar nu stiu cum (si Liviu nu ma lamureste aici, punand lumina doar pe ce s-a petrecut dupa aceea ei au gasit calea inapoi si asa s-a nascut o poveste de dragoste, traita la limita dintre viata si moarte, acolo unde ne aflam cu toti, fara sa bagam de seama, cand ne soptim la ureche \"noapte buna\".
O lectura care te poate vindeca de un atac de panica.
Bobadil.