poem liliputan XIV

mă bucur că am onoarea să fiu primul cuvântător sub liliputanul acesta al tău :)
o idee de mare sensibilitate și o exprimare rotundă,
(m-am cam împleticit la scâncete acolo, dar merge, poate sunt eu peltic)
mersi de lectură

cam incalcit poemul asta! cred ca-l iau putin la raschetat!
important este ca am depasit momentul XIII:)
Alin, multam de consideratiuni !

Am urmarit si urmaresc \"cu deosebit interes si indrepatita mandrie\" inclinarea Flintului catre chintesenta, ca un catarg batut de furtuna, ca un copac scuturat de tsunami (asa mi-a spus cineva ca a fost tsunami la marea noastra) si daca zice el ca ia si cuvintele astea la raschetat apoi nu mai ramane nimica-nimicuta decat esenta pura de parfum de femeie, parol!
Mi-a placut! Pana si scancetul, e altceva decat plansul, decat bocetul, decat lacrima.. e scancetul dom\'le! Si daca mai e si \"al dorurilor\"... zau ca mi se usuca lacrima prin palarie. Nu de altceva, dar nu o mai tin pe sus (palaria Flintule, ce credeai?)

Bobadil.

sincer mie mi s-a părut cam pretențios \"bătaia vieții\". Iar \"dorurilor toate\" îmi aduce aminte de nu știu ce zicere prea poetică. Eu știu că poți, Flinto. Așa că...

am raschetat ce-am raschetat pana l-am schimbat!
Andu,Virgil: multam fain pen\' creditul acordat!