Andu Moldovan

La inceput (acu vreo doi ani adica) m-am prins si eu in jocul acesta patetic (de la pate, desigur vine) al versului silistean, dar mai nou am invatat sa ma feresc de mestesugul lui, nu de altceva, dar face rau la ficati.
Un poem care are o miscare asa, de du-te-vino ca un piston intr-un cilindru, cine-i pistonul stiu dar cine e cilindrul e schepsisul.
Bobadil.

N-am inteles cele \"doua saptamani\" in contextul atat de unitar al acestui poem, un fel de cazemata a lumii facute numai din zburatoare. Este cumva perioada de clocire... dar la care specie? La ornitorinc? Poate de raspunsul la aceasta intrebare sa atarne cheita de la lacatul dintre picioarele poetului? Intreb si eu, nu dau cu parul...
Bobadil.
P.S. Mi-a placut acest poem-manifest impotriva gripei aviare. De la \"si caii se impusca, nu-i asa?\" aici se face ca \"si pasarile se strapung, pe bune\".
P.P.S. Totusi, se pare ca Flutur le arde sau cam asa ceva, in loc sa le linga tartita, le unge cloaca cu benzina si le da foc. Miselul!!

La capitolul \"delirium tremens cvasi-poesis\" Li este neintrecuta, are deja masterat si trei doctorate, ma mir cand cineva se mai mira (cum ar fi Emilian) de acest fapt. Problema Li-ei este ca acest stil pe care il stapaneste aproape la perfectie are prea putin de-a face cu poezia si prea mult cu jurnalistica. Aceste poeme sunt de fapt articole de ziar transformate poetic, pe care in varianta lor hai sa o numesc \"originala\" le-am putem citi in cotidiene de tiraj national. Uneori ma gandesc ca de fapt Li isi cauta in acest fel de lucru, din cate stiu eu, astfel de coloane sunt platite cu cca. 600 Eur/luna la ziare bune (pentru rubrica permanenta, desigur, la care Li face si fata si spate tinand cont de dimensiunea logosului pe care ne-o demonstreaza in aceste texte cu asupra de masura).
Bobadil.

poeme intr-un vers... scuzele de rigoare

... si totusi continui sa cred ca limbajul nostru european este fundamental discursiv si nu ne putem nici macar apropia de simbolistica haiku-ului, e altceva, pur si simplu, iar ceea ce am citit aici este un text interesant si nimic mai mult, fundamental scolastic. Nimic nou sub acest soare al parerilor enuntate de la o catedra, as putea spune. Initiativa acestor \"poemelor intr-un vers\" (de care nu stiam, mea culpa, dar acum am aflat) mi se pare similara aceleia a unui club mai mult rebusist decat poetic.
Bobadil.
P.S.
Mult mai interesanta mi s-a parut initiativa lui Patrick (care, din pacate nu a avut ecoul scontat), aceea cu \"versul zilei\" daca isi mai aminteste cineva.

Nu va muri niciodata... parerea mea. Ideea monedei de schimb este bine plasata aici si zic eu, da un echilibru aparte patosului, liricului acestor cuvinte. Mi-a placut,
Bobadil.

...iar eu l-as \"desparti\" pur si simplu, adica
\"ți-aș despărți numele
și aș face săruturi

dacă m-ai lăsa\"
Bobadil.

...de ce acest text nu este in pagina de autor sau in atelier, poate sa-mi explice cineva dintre editori?
In ritmul asta o sa transformam site-ul intr-o lada de gunoi stimabililor!
Bobadil.

O poezie care se vrea ceva, dar nu reuseste; spiritul unui haiku devorat de metafore inutile. Origami se scrie cu un singur \"i\".
Bobadil.
P.S. Cred ca mai merita incercat, ideea de a \"descrie\" un ghiocel nu-i de colo, dar mai multa inspiratie n-ar strica. De munca nu mai vorbesc, pentru ca pe ogorul poeziei nu se ara.

Mircea (sau Florin) la poezia asta a ta eu iti spun un banc, poti sa zici ce vrei, da\' comentariu mai adecvat nu gasesc:
Deci - pe o plaja pustie se plimba un om singur-singurel si la un moment dat vede pe nisip intinsa o femeile complet dezbracata, nemiscata... se apleaca, o atinge.. era rece! Ii preseaza jugulara cu degetele, isi apropie urechea de narile ei.. nimic.. era moarta! Omul disperat o ia la fuga si se intoarce peste vreo jumatate de ora cu paramedicii, politia, ma rog, tot ce-a gasit pe-aproape, dar, cand ajunge la locul cu pricina, ce sa vezi? Mirare mare!! Peste cadavrul femeii era un barbat cu pantalonii in vine care i-o tragea de zor. Omul nostru, oripilat, se repede asupra profanatorului, il smulge de pe cadavru, ii trage vreo doua, ii urla \"ce faci? neonorocitule!!\" Barbatul se dezmeticeste greu, se incheie la prohab, si, la urma, vede politia, medicii, tot, se trezeste din starea in care se afla de mai avea putin si se termina si intreaba \"dar ce mama naibii se petrece??\" La care omul ii raspunde \"pai cum ce se petrece? Te futi cu moarta si intrebi ce se petrece??\" La care asta, dezmeticit complet, ii replica \"sorry I thought she was brit\".
(banc original in limba engleza, cum altfel?)
Bobadil.

Eh, uite un poem pe care intr-un fel doar de mine stiut il asteptam de mult de la Vasile. Si cum nimeni nu este profet in tara lui, ma regasesc printre aceste randuri cu asupra de masura. Calitatea de \"dedublare\" a lui Vasile in ultimile poeme (dar cu asupra de masura in acesta) incepe sa devina o referinta in materie. Sintagma nu mai bate la porti inchise, ocheada poetului nu mai este de rasul lumii.
\"De-atatea nopti aud...\" \"tresar prin somn si mi se pare...\" pe toate le regasesc intr-o forma teatrala, ca un spectacol de papusi in care, Domane, cum mai cred! Multumesc pentru asa lectura, Vasile. Steluta... n-am ce sa-i fac, am zis eu candva ca nu mai dau stele la Ted, dar nu sunt decat un om si eu, acolo...
Bobadil.

Luciane, fain exercitiul asta al tau. Eu m-am gandit de multe ori cand am atins un luciu de apa cu mana, sau chiar si numai cu un deget, daca nu cumva comit o impietate tulburand un corp energetic mai puternic decat al meu, pe care il oblig sa ma crute de fiecare data.
Bobadil.
P.S. Nu prea merge imaginea \"ma culc..\" cu cea \"fac un foc...\", cred ca ceva-ceva ar merita ajustat pe aici.
In rest, eu unul cred ca o sa imbobocesti primavara asta. Spune-i sa nu-ti toarne la picioare, totusi, prea multa apa, bine?
Bobadil.

Da, aveam nevoie de un \"update\" la scrierea Catalinei asa ca am petrecut ceva timp prin ultimile 3-4 poeme (kiddo mi-a chiar placut). Mi se pare mie sau Catalina a inceput sa se simta bine in pielea ei si scrie mai dezinvolt, cu pericol insa de alunecare spre trivial (de pilda imaginea pe care apasa pedala la blana ca iubitul ei, sau sot, ce-o fi el acolo :-) fumeaza usor exagerat, de unde putem deduce ca ei nu-i place acest lucru). La fel si marea care apare in ipostaze obositoare, o si vad pe Catalina o impatimita a vamii vechi (desi din zalau este o excursie pana acolo, trebuie sa vrei cu tot dinadinsul sa faci asta :-).
Sinceritatea versului ei place, atrage cititorul. Din pacate ceva se pierde pe lungul drum al noptii catre zi, ca sa zic asa.
Te mai citesc, vad ca multi te tot ameninta cu stele, ba le au dar nu le dau, ba nu le au si deci tot nu le dau, altii nu te ameninta dar ti le dau... ma rog, cum spunea parca bratu si avea dreptate, nu cred ca asta e important.
Bobadil.

La Liviu al lui Nanu (c) Sile a lui Silisteanu, ingaduit sa-mi fie sa dau o steluta asa, doar de placere, adica fara comentarii, ok? Si eu te iubesc Maritzo, dar idei despre asta nu mi-au venit (dar nici nu mi-au plecat, asta e bine, nu?) inca.
Bobadil.

Un articol scris asa, ca o bataie amicala pe spate \"lasa mai baiete ca o sa fie bine, nu-ti bate capul, stiu eu ce vorbesc\". Mi-ar fi placut mai multe argumente, subiectul cred eu, ar fi avut nevoie de o abordare mai profunda. Asa, suna ca un sfat de la Cotroceni sau de la Palatul Victoria de tipul voi sunteti cam ignoranti dar ne votati si asta e ok, o sa fie bine la anul si la multi ani cand o sa va prindeti voi despre ce site sau forum este vorba.
Bobadil.

Cand credeam si eu ca s-a schimbat ceva, ce sa vezi? Nu s-a schimbat nimic. Li tot Li: acum RefreniLi.
Bobadil.
P.S. Era hai Lim hai Lom parca dar ce mai conteaza? RefreniLi tot RefreniLi. Un fel de cult al personalitatii unui dictator pe numele lui (sau al ei) Li. Cum scapi de el, cum incepe sa sune altfel totul. Ca desteapta-te romane in loc de trei culori cunosc pe lume.

Omitand pe \"dar\" din citatul tau ai schimbat sensul pe care eu l-am inteles din propozitia ta. Mai gandeste, Adina cand scrii. Daca folosesti cuvinte in plus, nu acuza pe nimeni ca intelege gresit, ok?
Bobadil.

Adina, uite ca am citit vreo cinci din utimile tale texte si iti scriu aici, la acesta din urma. Stiulul tau literar este identificabil printr-o dorinta de a epata, desi in aparenta tu ai vrea sa faci cititorul sa creada exact contrariul. Scrii mult prea \"egoist\" pentru a placea si altcuiva decat tie insati. Ar trebui sa filtrezi mai mult \"emotiile\" (care nu-ti lipsesc, dimpotriva as spune, nici cateva viziuni chiar cutremuratoare, ca in 2.a.m care nu-i un text rau) \"gandurile\" etc printr-o prisma cu mai multe fete, fascinatia imagistica deocamdata rezida in tine ca o Iona intr-un peste.
Iar la acest text in particular, tu spui ca astepti \"comentarii literare\" dar acest text nu este unul literar.
Te mai citesc,
Bobadil.

Un poem care m-a dus cu gandul la o intamplare adevarata, acum vreo 8 ani eram in Londra si un prieten m-a dus la clubul lui (tot atunci am aflat ca orice britanic care se respecta cat-de-cat are apartine macar unui club). Acolo se gaseau, pe langa niste figuri impietrite care citeau ziarele in sali somptuoase intr-o liniste mormantala de atunci cand am deschis o usa (care nici macar nu scartzia fiind ea, usa adica, britanica 100%) toti si-au ridicat privirile din ziare cu aceeasi miscare de jos in sus care masura fix 2 inch arborand un aer de repros cu referire directa la aparitia mea acolo, cred ca miroseam a Bulgari de la o posta si oricine si-ar fi dat seama ca fumasem cu o ora inainte) - acolo se gaseasu, cum spuneam, intinse la ferestre niste sarme subtiri dar extrem de rezistente, de otel probabil, care m-au intrigat. Prietenul meu mi-a explicat ca rostul acestora este sa protejeze pervazele de pormbei care s-au inmultit in numar incredibil in Londra si au devenit un pericol public. Daca ar fi venit la pervaz, s-ar fi impiedicat de acele sarme invizibile, s-ar fi ranit si ar fi plecat, probabil ocolind locul pe viitor.
Citind acest poem si considerand ca britanicii sunt oameni destepti care stiu sa deosebeasca binele de rau, in spirit crestinesc (chiar daca usor protestant) m-am gandit ca Maria se inseala, Dumnezeu nu poate fi omul cu porumbei. Cu atat mai putin in Hyde parc sau Picadilly Square.
Bobadil
P.S. Un poem placut la lectura. Te mai citesc, de fapt eu te tot citesc dar de \"britzi\" tot ma amuz, n-am ce-i face...

Un text reusit, pe doua nivele de exprimare. Intaia aparenta, a discursului, vine cu putere spre cititor. Il tintuieste cu concluzii... eu in general ma feresc de asta, dar Ela aici m-a surprins cu al doilea nivel al scrierii, unde am vazut ceva ca un suras al Giocondei si mi-am zis da! timpul nu trece degeaba.
Imi place acest rotund,
Bobadil.
P.S. Ela, noi doi trebuie sa ne hotaram care scrie in spaniola, eu sau tu? Ca daca o tinem tot asa, la cat esti tu de prolifica eu o sa scriu in swahili, ca doar asta imi va mai ramane. Ok sombrero de dos picos?
Bobadil.