Cine sunt eu ? M-am întrebat
Pe mine când iar, singur,
Stăteam cu mine-îngândurat
Ca mintea să-mi asigur.
Sunt doar un boț de lut trântit
Pe-o roată-amețitoare
De un Olar ce-a-îngăduit
O
Adormit-au zeii-n ceruri
Și niciunul nu mai poartă
Grijă pentru omenirea
Ce trăiește mai mult moartă.
Și-au luat cu toții fața,
Cred, scârbiți de-a' noastre fapte,
De la cela ce se
Nu știu de-i încă noapte
Sau ziuă e la tine,
Dar știu c-a' tale șoapte
Mă-ncântă în surdine.
Aștept o vorbă, chiar și
O șoaptă simt c-ajunge,
Un suflu numai de-ar fi
Tot sufletu-mi
Pentru cel ce mă cunoaște
Am o ghicitoare ;
Pentru cel ce nu mă știe,
E o încercare :
Nu o am, dar e cu mine
Și e sclipitoare ;
Nu e soare, nu-i nici lună,
Mai strălucitoare !
Nu e
E noapte și-i rece, afară
e umed și totu-i pierdut ;
singurătatea începe să doară
căci oameni în jur n-am văzut.
Încep să mă-ntreb dacă oare
s-au dus ale vieții clipiri.
Ce viață, ce
Umor lasciv mi-e viața împreună
Cu tine și mi-e bine.
Pe îngeri pot să pun martori să spună.
Ne cuibăream unul pe lângă altul
Și povesteam de toate
Dovedind că se poate
Și să glumim și să
E primăvară-n calendar și-n suflet
Deși afară-i frig și viscolește,
Dar noi avem nădejde totuși
Că în curând se risipește.
E-o primăvară doar formală,
Se lasă mult prea mult dorită
Și o să
De-ar fi să o iau de la capăt
Să-ndrept tot ce-a fost, mai ales
La grelele mări de păcate
Nu m-aș mai deda așa des.
Aș alege aproape de stele,
De lună, de soare, Hristos
Să merg să mă
Mi-e foame de iubire, nu foame de regret,
Mi-e dor de regăsire, nu plâns după păret';
Tânjesc după discuții de ordinul de mii
Gânduri și persecuții, ore, minute... Vii ?
Poftesc la nemurire,
Sunt stăpân pe a mea viață
Numai eu știu s-o conduc,
Tot eu mă distrug pe mine
Și spre pierzare mă duc.
În luptă cel mai viteaz sunt,
Nimenea nu m-a străpuns,
Cel mai laș din a mea
Cu toții știm că-n întuneric
Nu-ți poți vedea nici măcar chipul,
Ca într-un câmp ce-a fost feeric
Acum, tot ce-a rămas e zidul.
Un zid pe care-n aparență
Nu-l poți străpunge nici cu
Copila mea, să fii naivă
Dar numai până într-un punct,
Să nu încerci și tu ca Eva
Să muști din interzisul fruct.
Să crezi ce ți se spune numai
Atâta cât e-adevărat,
Numai atât cât să
Ce seară-n care singur cu mine iar mă lupt
De teamă și tristețe că astăzi, mai abrupt,
Mai sec, mai gol, mai aspru, mult mai învolburat
Mi-am văzut viitorul în aerul curat,
În vântul care bate,
Ești tânăr într-o țară prea tristă, scufundată,
Îndatorată, suptă, de hoți zilnic prădată
Care mai cere numai o ultimă zvâcnire
Din vena celor care o lasă-n amorțire.
Te mulțumești cu-atâta
În ziua cea de astăzi să-nveți mai mult ca toți
Să-mprăștii Fericire și de iubit să poți
Mai mult ca ieri, mai mult ca vreodată pân-acum,
Să nu urăști pe nimeni, de jignit nu știi cum.
În
Azi am aripi și simt că pot să zbor,
Cu mine-n lume-s singur călător.
Mă dezlipesc ușor de orice dor
Și simt, încet-încet, că nu mai mor.
Astăzi cred tot în mine și-o să dau
Și-n stânga și
Tu să nu uiți.
Tu să nu uiți de tine,
De lume și de suflet,
Să nu uiți de durerea
Ce-a provocat un scâncet.
Să-ți amintești.
Să-ți amintești cu viață
De oameni și de locuri,
De
Azi simt că dacă pierd, câștig
Nemăsurat mai multe
Încet, încet, treptat instig
Inima să-mi asculte.
Chiar de ar fi ca eu să pierd,
Aș câștiga pesemne
Tot cu ce-n vreme mă dezmierd
Și
Ești primul gând ce îmi răsare-n minte
Și ultimul în noapte când visez
Iar gura mi-e uscată de cuvinte,
Că fără de cuvinte te păstrez.
Nimic nu-i greu, cu tine-n minte pare
Că toate sunt
Și uneori mă-întreb de ce nu-ți scriu,
Că știu a scrie-n orișicare clipă
Ori despre lume, ori despre pustiu
Și orice gând în mintea-mi se-nfiripă.
M-am întrebat ce ești și ce-i cu mine,
Ce
Îți aduc slavă Ție, preadulcele meu gând,
În vremi de bucurie și când adorm plângând
Să Te măresc mă-nghesui, să Îți urmez alerg
Căci Tu mereu mă păsui pe calea Ta când merg.
M-ai ferit azi de
Muncești din greu
Sporești mereu,
Ești ca un zeu,
Odorul meu...
Să te oprești
Să urmărești
Mereu să crești,
Să te-ntărești
Pe toți s-ajuți,
Răul să-l uiți,
S-ai pași făcuți
Spre cei
O, cât de mult te-am așteptat
Să vii din nou, în pas treptat
Și să-mi aduci un tremurat,
Tu, vreme de-înnoptat.
Te-am așteptat ca stând pe spini
Cu dragoste ca să-mi alini
Durerea care, prin
Spune-mi ce știi că îmi plăcea cândva
Și ce-obișnuiai să îmi spui adesea,
În brațe mă strânge, șoptește-mi ceva
Că-n brațe mereu să îți stau vei vrea.
Iubire-ți să-mi dea un avânt și-un