Andrei Horia Gheorghiu

Îmi este clar că nu ai iubit.

[Tot ce spun după această primă afirmație, poate avea legătură cu fapte și personaje reale,
 dar este pură ficțiune]

Porcușorul isteric se întâlnește într-o zi cu zâna cea bună...

[Inutil să vă povestesc despre zâna cea bună, care împărțea bune și foarte bune în stânga
și-n dreapta pentru că descoperise adevărata esență a trăirii intense, interioare
și intrinseci: SUFERINȚA ETERNÃ]

-Vai, porcușorule, ce bine-mi pare că te văd! Azi sunt într-o pasă bună și am să-ți îndeplinesc o dorință!
Porcușorul se uită neîncrezător la zână și-i spune:
-Să mori tu...

Votul identic în sine este un detaliu. Este doar o consecință a contravenției. Contravenție la principiile morale. La corectitudine.
Fapta constă în acceptarea și înfăptuirea sfătuirii asupra unui vot uninominal și contravine spiritului democratic al concursului. Moralei, dacă vreți.
Ca să nu mai vorbesc de subiectivitate: îl votez (în concurs de haiku) pentru \"că scrie cum îmi place mie, mai ales proză\". Deși țin mult la obiectivitate și cred că denotă responsabilitate și profesionalism, consider că fiecare e liber să fie cât de subiectiv poftește. Ba, mai mult apreciez subiectivii care se recunosc ca atare. Măcar nu sunt ipocriți.

Ponderea în cadrul concursului pe care au avut-o voturile celor trei este irelevantă, absolut conjuncturală și nu este în măsură nici să agraveze, nici să atenueze fapta.
Iar fapta a fost recunoscută, chiar de către autorii ei.
Aici s-a greșit.

Punerea în balanță a lor, pe de o parte, și a unui alt membru al site-ului (pe care ei îl desconsideră), pe de alta, cred că poate fi calificat drept un șantaj ieftin, care lezează în primul rând reputația lor.

Țin să menționez că aceasta este opinia mea personală, pe care mi-am făcut-o citind comentariile la acest text și nu este opinia \"forurilor superioare ale site-ului\".
Ba, mai mult, mi-ar părea rău să pierdem trei oameni pe care, din punct de vedere literar, îi consider foarte valoroși.
Decizia de a-și asuma (în primul rând în fața lor) greșeala (și eventual de a învăța din ea) le aparține, însă.
Cred că, în situația dată, mai onorabil pentru ei ar fi să rămână. Eu i-aș aprecia, o dată în plus. Ar însemna că nu au ales varianta ușoară.

Trandafiraș! Ești în posesia locului I!
Ți-am ascuns comentariul ca să poată continua competiția...

Nu, Marinela, n-am câștigat nimic din comentariul tău. Puterea asta o am de mult. Pe deasupra, știu doi oameni pentru care textul acela este poezie. Pentru unul dintre ei nu am să încadrez textul acela ca altceva, indiferent câți și ce critici mi-ar spune că este un text slab. Iar tu, în agenda mea, nu figurezi la rubica \"critici\". Nici măcar la cea de \"cititori\". Și știi prea bine că așa este.
Ție îți doresc doar puterea să vorbești doar despre lucruri pe care le cunoști, fie ele și sentimente.

Nu sunt adeptul discuțiilor în urma cărora nici unul dintre interlocutori nu are nimic de câștigat, așa că, dacă nu mai ai nimic să-mi spui, am să consider subiectul încheiat.

Să auzim de bine!

Te citesc de ceva vreme. Aș vrea să înțelegi din asta că îmi place cum scrii.
Ajung să regret că prima oară când te comentez o fac din rațiuni administrative.
Vroiam să-ți amintesc că pentru a obține nivel 100 pe poezie.ro este necesară completarea adecvată a rubricii \"nume\" din profil.
Ți-am dat deja 100. Dacă nu completezi rubrica amintită mă voi vedea nevoit să revin asupra nivelului tău.
Am să te rog, de asemenea să fii conștientă de faptul că de-acum responsabilitatea postării propriilor texte îți aparține pe de-a-ntregul. Textele tale nu mai necesită aprobarea unui cenzor pentru a intra în site.

Să auzim de bine.

Jack, nu știu io prea bine cum e în Țara Vrejului de Fasole. Dar la noi, la poezie.ro, nu se umblă cu fofârlica (hint, that is)...
La noi tre\' să-i zâci pe nume că altfel poporu\' nu pricepe...
Zâi dacă ai ceva de zâs.
Dacă nu, taci.

Mi-a luat o oră să citesc toate comentariile de mai sus.
Îi recomand Neisei să își recitească textul și toate comentariile de sub el și să noteze pe o hârtie:
1. De câte ori a spus același lucru.
2. De câte ori a atacat-o pe Dominique (ceea ce contravine cu regulile site-ului) și să le compare cu dățile în care a apărat-o pe Sirena. (Cred că atacurile asupra lui Dominique vor învinge)
3. Să-și numere \":D\"-urile. Dacă nu mă înșel, acest simbol grafic poartă denumirea generică de \"Evil grin\".
4. Să se întrebe dacă sunt sau nu părtinitor când fac acest comentariu.
5. Să se întrebe (deși ăsta ar fi un caz ideal) dacă nu cumva i-a făcut Silviei un mare deserviciu.

Țin să menționez aici că:
1. am fost primul care a atenționat-o pe Silvia asupra faptului că se lasă furată de val și că poate că nu lasă să curgă destul timp între prima lectură a textului și comentariu.
2. sunt în prezent în mijlocul unei dispute cu Dominique, în urma căreia ea m-a rugat să-i ignor comentariile pe acest site.
3. am cunoscut-o personal pe Silvia, spre deosebire de autoarea acestui text.
4. nimeni, dar absolut nimeni, nici măcar Radu nu și-a dat seama că acest text este un film pe afișul căruia scrie undeva în partea de jos:
Un film de: NEISA CONTA, scenariul: NEISA CONTA, regia: NEISA CONTA, cu NEISA CONTA. În alte roluri: Radu Herinean și alți membri poezie.ro...

p.s.: mai mult ca sigur Neisa va sări în sus și îmi va spune că am atacat-o. da, așa e. dar nu am spus nimic neadevărat. aș vrea să ai puterea să vezi asta. și ăsta este, de fapt, defectul meu principal: uneori vreau prea multe...

Dumneavoastră sunteți ultima persoană?
Țineți-mi și mie rând, vă rog... vin imediat... mă duc să...

Costel, dacă tot erai în chat cu noul tău nick, petrea, (pe lângă DoDu și Smaranda)... puteai măcar să postezi comentariul de mai sus de sub identitatea respectivă.
Țin să precizez aici, așa cum am făcut-o și în chat, că este o mare diferență între întrebarea \"nu înțelegi DECÂT dacă îți dau kick?\" și amenințarea cu ban. Tu ai fost cel care a sărit calul și înainte de a-ți adresa întrebarea amintită, cât și după, insultându-mă.
Oricum faci confuzie între \"kick\" și \"ban\"; știu că nu apar în DEX, dar există documentații tehnice dacă știi să cauți (când nimic nu merge, încearcă Google).
Am postat acest comentariu pentru că ești mare maestru în manipulări și nu am de gând să te las să-mi pui în cârcă ce n-am făcut.
Probabil că sunt mulți cei care îmi vor spune că nu ar trebui să mă las târât într-un schimb de replici cu tine. Nici nu o fac.
Dar nu pot să te las să umpli site-ul de neadevăruri.

Motivul pentru care am dat steluța de mai sus este conținut în comentariul respectiv, fiind scris cu bold. Am apreciat capacitatea de anagramare, nu foarte des întâlnită pe site...

Ți-am citit... „recenzia”. În primul rând, nu este o recenzie. Sau, ca să elimin neînțelegerile, nu este ce aștept eu de la o recenzie.
În plus, nu dai semne că ai aprecia criticile constructive din comentariile anterioare. Adaugă la asta un fix de-al meu mai vechi, de a nu discuta despre Eliade cu agramați.

Mai explicit (se pare că e nevoie): „va pus cineva să[...]” n-are ce căuta în comentariul unui literat altfel decât între ghilimele. Cum probabil ți se pare o nimica toată, îți amintesc că împarți același spațiu cu oameni care se mândresc că suferă de acribie gramaticală cronică.

Răspune la criticile pertinente și binevoitoare de până acum înainte să pretinzi altele.

Bună decizie, Riana. Cea cu schimbarea, vreau să spun. Hai să schimbăm... subiectul. Hai să vorbim vorbe despre ce putem cuprinde. La propriu și la figurat. Să lăsăm Adevărul și Țara pentru mai târziu. Pentru momentul în care vom fi făcut un tur complet în jurul lor. Cel în jurul Adevărului este cu adevărat important, să știi...
Primul pas spre cunoaștere este conștientizarea măsurii necunoașterii, cred.

Iulia, este admirabil efortul pe care îl depui. Dar, cu tot respectul cuvenit, te sfătuiesc frecventarea site-urilor de gramatică, nu a celor de poezie. Ți-ar prinde bine.
(Exprimarea de mai sus este un exemplu de propoziție secundară despărțită de principală prin punct, deși introdusă de „dar”).
Și dacă tot suntem la capitolul împărțiri/despărțiri, hai să împărțim oamenii în două categorii: cei care știu și cei care nu știu. Apoi, îi împărțim din nou în cei care vorbesc și cei care nu vorbesc despre ce știu sau nu. Sper că ești de acord cu mine că este mai bine să știi și să taci decât să nu știi și să vorbești.
Până data viitoare, temă pentru acasă: scrie de 100 de ori cuvântul \"reîncarnare\" corect.

@Razvan, este o "personală". Poate cea mai curata declaratie de dragoste pe care am facut-o vreodată. Am fost în dilemă între încadrarea la "personale" sau "poezie". Am optat pentru a doua, pentru că, cel putin pentru mine, e un poem. Cât despre căutarea neobișnuitului, pentru textul de față, nu prea se aplică. E un text în care n-am avut aproape nicio căutare. Am știut exact ce vreau să spun și am puține floricele.

Deși criptat pentru destinatar, găsesc mesajul relativ ușor de descifrat, dar probabil nu reușesc să mă îndepărtez suficient de mine însumi încât să-mi pot da seama cât sens face pentru cineva care: fie n-a iubit așa, fie nu are aceleași repere.

Îți mulțumesc pentru și apreciez părerea.

Textul de față e mult mai real decât altele, ale mele. Mă bucur că a plăcut cuiva suficient cât să-mi spună asta, începusem să cred că-i prea personal să poată fi poem.

Iar despre latura întunecată, cât timp o caut fără soare, șansele să o și găsesc sunt mici.

Îmi formulez remarcile pe tipicul ideilor deja existente în comentariile anterioare în primul rând de lene și în al doilea, pentru diminuarea redundanței.

1. Cred că dacă l-am întreba pe FB ce marcă a folosit în exprimarea conceptului "fericirea e un brand al unei multinaționale" e posibil să nu-și amintească exact pe care a folosit-o. Nu tot ce zboară se mănâncă, în schimb tot ce se mănâncă zboară, măcar până la coșul de gunoi. Ceea ce ne aduce la punctul...

2. Acum ceva vreme și eu găseam alarmantă rata la care raportul conținut/ambalaj se deprecia, până când am realizat că suntem o specie de primate pragmatice, și că evoluția înseamnă inclusiv dezvoltarea de sisteme eficiente de decojire a conținutului de straturile de imagine/ambalaj, fie el fard, plastic, silicon sau bodyguard. În plus, pe măsură ce devin implicite, aceste straturi nu-și mai ating scopul. Nu mai evidențiază produsul și, ca atare, dispar la fel de brusc cum au apărut, iar în locul lor apar alte găselnițe. Să nu ne plictisim. Și să rămânem fericiți. Sau, mă rog, dopați cu fericire.

3. Been there, done that. Nu. Zăpada nu poate fi generic al fericirii. Poate doar al iluziei ei.

S-ar putea să-ți placă Sold. Atât, deocamdată.

*inscripțiile pe scoarță de copac

scuze că am trimis comentariul înainte să-l recitesc

LIM, este de preferat să cunoști limba română înainte să așterni comentarii pe un site literar. Patetic, în limba română, nu înseamnă penibil, înseamnă plin de pasiune. În consecință, părerea ta este irelevantă, deși scrisă cu majuscule.
Vezi că au scos japonezii pe piață niște tastaturi care scriu cu majuscule mai mari.

despre poem n-am ce să spun de bine. este departe de a fi patetic. un final de noapte pierdută care mă duce cu gândul la incipțiile pe scoarță de copac "cicinda + mimuncu = LOVE" doar că aici "poezie + viață + moarte = lipsă de muză" cu elemente bucale, într-o înșiruire monotonă, scurtă, neterminată, neinspirată.

scuze pentru duritate, nu puneți la suflet, luați partea bună, dacă puteți. mă așteptam la mai mult din partea textului, dar mai ales a comentariilor

Este vorba de „Duelul sacru relațional” scrisă de ecraseur și amaradaminda.

Atât la începutul filmului cât și la final puteți auzi vestitele scratch-uri ale lui Deceneu, pe platanul căruia se și oprește fragmentul.

Îmi cer scuze pentru bâlbe. Era una din primele seri poezie.ro...
Oricum, a fost una dintre cele mai reușite întâlniri... și m-aș bâlbâi non-stop la toate cenaclurile dacă aș ști că ăsta e prețul pe care îl am de plătit pentru o asemenea seară.

Poezia ta îmi aduce aminte de poemul ''Învelită în staniol'' al lui Bogdan Geană.
Dacă vrei să-l vezi pe Bogdan recitând-o la una dintre cele mai reușite întâlniri de vineri seara din Club A, dă click dreapta și selectează „Save Target As” pe acest link.

Poemul tău, aduce ușor a aforism, dar asta nu înseamnă că nu m-a dus cu gândul la „necuvintele” lui Nichita.

Dacă oamenii n-ar fi inventat deloc cuvinte, ar fi ales să comunice direct, telepatic...
Oare asta n-ar fi însemnat abolirea poeziei în forma ei actuală la intersecția dintre întrebări și visuri ?!?
N-ar fi însemnat instaurarea ei ca stare transmisbilă direct ideatic/sentimental în formă pură de idee/sentiment ?!?
Până una, alta, ne limităm la cuvinte...

Oricum, prima dată e cel mai greu...
Îți apreciez curajul de a posta un astfel de poem ca primul tău text pe site.
Bun venit și golește traista, să vedem ce bunătăți mai ai.

Am să te rog să îți completezi numele în profil, condiție obligatorie pentru obținerea nivelului 100, cel al membilor acreditați www.poezie.ro.

Ai uitat să specifici: cu poeți morți.