Andrei Gheorghe

iubire mov în trenul de noapte cei patru pereți amețiți colorați simplu în mov mi-amintesc că sunt prins în lumina deschisă a ecranului galben-condor îmi lepăd pielea de vară între pereți

hei, alison, crede ochilor mei, am văzut dracul și adevărul, restul lumii m-a mințit în fiecare dimineață eu am trecut cu privirea de plopi prin părul de stele și am rămas suspendat pe acoperișul

nu mai dați drumul la mitralieră nu-i mai întâmpinați cu gloanțe în această seară/ cei doi falși călugări urmăresc în direct pulverizarea lunii lor, frate/ sora izbită cu mine în aceeași seară de

sa scriem iubito, poemul-tren, lipindu-si ploapele de ferestre aburite de vin rosu ca niste buze care saruta umerii mei transpirand vin rosu/ sa ne scriem iubito poemele neterminate, orasele de un

texte Prea multe texte nereușite, scrise, unele cu negru, altele, cele mai multe, cu albastru, și nu cu pixul, cu cerneală. Stiloul sau pixul. Alb sau negru. Cerneală. Câteva au fost scrise cu

rămășița a ceea ce a fost simplu/ pădure de gesturi care s-au limitat în cele din urmă la sine/ câteodată stradă, cateodată borcan, apoi o scurtă călătorie în țara lui back/ numai tu rămășiță a ceea

Lame înainte de a-i tăia lama destinsă ca o femeie tolănită în pat le zâmbea merelor prinse între geamuri pe pervaz 5 mere nici o idee despre compot nici o singură urmă n-am să las

mâine plecăm din nou pe piatra craiului drumurile ca niște ramuri în creste, în sănii, în hornuri fumegă votcile incinerate/ plec din nou căutând o purificare în scârbă în whisky un aer calm în care

nevermore cadru împușcat în cap ramă de tablou strâmbă într-o parte pereți găuriți cu ciocanul mecanic politicieni lingând încă secera albastră a lui stalin pești plutind în cer cu burțile în

bărbatul-poem versul a spus câteva lucruri nicicând o poveste completă ne petrecem atât de mult între rânduri și nu putem reafla condiția perfectă asta nu e rimă, nici măcar un sărut clasic nu

pământ-balansoar imaginea, pasul imponderabil peste toate nopțile mele și fluieratul străzilor pustii încercat de vântul de primăvară, ca și când nu ar avea treabă să șteargă praful de opiu