Andrei Gheorghe

iti atrag atentia ca unii scriitori merita totusi ceva respect, sa-l folosesti pe Marin Preda fara discernamant, fara ghilimelele de rigoare nu-ti poate aduce nimic bun, cel mult comentarii patetice si corecte. textul tau nu poate fi corectat, este o rima banala in care se pare ca nu exista nici cea mai mica perceptie de ritm (vezi prima strofa rima intre primul si al treilea vers e vraiste si forteaza accentele doar pentru ca n-ai vrut sa lucrezi suficient exprimarea sau n-ai putut), dualitati ca \"pe dianuntru si pe dinafara\", refriri la despicarea fiintei si la curatenia sufletului s-au petrecut in zorii epocii literare cand oamenii inca invatau sa scrie, sa nu mai vorbesc de ambiguitatea generatoare de gandire \"Simțind ,așa, un fel de grea povară,\" si nu mai stau acum sa dezbat un fenomen care pur si simplu ar trebui sa nu scrie si nu-mi vine sa cred ca cineva isi poate inchipui ca in finalul de la \"Cel mai iubit dintre pamanteni\" afirmatia aceea s-ar putea vreodata spune (chiar si de catre Dumnezeu) cu zambetul pe buze, fara ca acest zambet sa nu fie un grav abuz (ori n-ai citit romanul, ori ai auzit numai cantecul, in ambele cazuri ai executat mecanic si lectura si auditia piesei).

nu exista nici o indoiala ca de fapt iubirea acestui \"tanar\" (asa apare el la inceputul textului masculin, dupa care se feminizeaza, da\' trecem peste asta, aici se poate publica orice fara pretentie de seriozitate) este sistemu\', prin urmare \"ea\" tre\' sa intre in hora si sa joace, adica aici e o iubire foarte clara si la urma urmei foarte literara, orice s-ar spune el iubeste sistemu\' si ea joaca hard. de asemenea textu\' pune si pb. grave fundamental-existentiale d\'-a dreptu\' \"oare ar trebui să mai privesc și-n jurul meu?...\" dupa cate se pare e doar o retorica eftina in aceasta intrebare si pretentia ca in sinea personajului \"se bat\" doua pasiuni: scrisul si computerele se justifica, scapa de derizoriu cu \'nitel tupeu, chiar daca aici se poate publica orice, fara pretentie de seriozitate. si totusi pe undeva scrierea textelor trebuia sa porneasca din pasiune, din simtire mai direct zis, din pacate nu gasesc asa ceva aici, textul tau este absolut lol, ca sa zic asa si daca tot ai invatat sa scrii la scoala in clasele primare, poate folosesti aptitudinea asta intr-un scop care sa n-o faca ridicola

ca unul dintre personajele care iesind din hotel isi ridica palaria salutand un strain, vin aici si descopar cu mare surpriza acest comentariu , e cam al treilea comentariu ramas fara raspuns de ceva vreme. nu stiu daca intrebarile pe care mi le pui sunt retorice si de fapt iti insiri aici propriile intrebari, ceea ce pot sa-ti spun este ca sa-ti sangereze ceva in minte inseamna mai mult un atac cerebral, asa pur si simplu o realitate, in mijlocul oricaror intrebari intervine durerea care risca mereu sa ne faca mai precisi...in lamentatii.

nu ma asteptam ca vreunul din textele mele sa genereze o confesiune scurta despre iubirea de la demisol de care ai fugit intr-o dimineata prin fereastra aceea murdara. probabil ca este bine ca esti afara din tara, daca ar fi contat unde poate ca ai fi precizat, ceea ce conta era ca esti afara din tara. observ din nou ca textele mele \"mai vechi\" sunt citite inca. din pacate exista numai o singura capitala, un singur parc unde sa te poti plimba si...o singura iubire...

Dl. Cristescu iti marturisesc ca ma bucura ca facem cunostinta, o sa iti fac o vizita in pagina personala nu ca sa te fac cu ou si cu otet, da\' ca sa vad ce scrii. la ora actuala habar n-am cine esti si cum stai cu scriitura, dar se poate remedia pe parcurs. iti raspund atat de tarziu pentru ca in ultima vreme am fost mai lenes si ma obisnuisem cu gandul ca textele mele \"mai vechi\" nu mai sunt citite, observasem ca exista o regula in aceasta privinta pe-aici. salutara exceptia dumitale, faci acolo o referire la faptul ca esti tanar,nu prea suntem niciodata suficient de tineri pentru poezie, cat despre \"dialogul\" cu lupul de stepa, cred ca era necesar ca la un anumit moment final sa poata si el sa aibe prilejul sa spuna ca avut o data un \"dialog\" cu mine pe www.agonia.ro ceea ce este bine domnule, este foarte bine :)

ioane, iti multumesc pentru aprecieri si pentru prezenta ta entuziasta in pagina aceasta care, la fel ca si celelalte ramane deschisa atat la aprecieri, cat si la critici.

ca si autoarea textului de mai sus cu veneticii lui cu tot (care suntem, asa cum bine zice si eugen galateanu) am sa spun din capul locului ca textul nu este nici pe departe o cronica, nici buna si nici rea, nu avem nici un interes ca acele randuri sa straluceasca si nici sa contina vreo noua idee sau ceva inventii stilistice. Cu toate acestea subiectul vad ca nu inceteaza sa surpinda pentru ca provoaca la normalitate, de ce sa nu cautam o carte care vorbeste de cei dezradacinati cum au fost si sunt multi pe acest teren care ar fi ideal pentru statornicie? de ce sa nu ne lasam invitati la o rememorare, nu a unei intamplari propriu-zise (desi peste tot sunt familii in care exista celputin o poveste despre razboi si despre basarabia si bucovina de nord), ci a ceea ce, considerand evident si puternic, inaintasii nostri au realizat unirea, anume, unitatea de limba si cultura de la nistru pan\' la tisa? si pe urma cum sa fim intre noi unii mai autentici romani decat altii, de ce sa cautam acestei expuneri fara pretentii (conditie pe care autoarea si-o asuma de la capul locului) nod din papura, ca sa vedeti ca limba romana saraca (in conditiile in care peste tot limba e facuta vraiste dupa bunul plac al fiecaruia) a fost chinuita taman aici mai tare ca oriunde si tre\' sa intervenim (cam tovaraseasca interventia si un stil prea de trista amintire pentru cei venetici), chiar daca s-ar putea oricand sa avem niste pasari mari si negre pe caciula proprie din cauza aceleiasi limbi si aceleiasi literaturi romane, care uite ca bantuie peste tot, inclusiv in transnistria si in celelalte colturi de tara. or, tocmai de aceea exista venetici, zic eu, daca intre ai tai nu te poti simti acasa, daca tocmai acolo ti se scoate pe nas limba literara, nu poti sa ajungi nici la jumatate de secol de la ispravirea grozaviei de raboi sa ai sentimentul ca ai inceput totusi sa traiesti permanent, ca de fapt nu te-ai mutat in alta tara.

mihaela, vad ca ai dat-o la pace, vad ultimul tau \"comentariu\" la textul meu, de fapt inteleg ca vrei sa discuti, sa dezbati, fara sa fie prea relevant ceea ce dezbati, despre scris si persoana autorului n-am s amai tin discursuri, e limpede ca daca raskolnikov a comis o crima, crima s-ar putea sa nu fie si a batranului dostoievsky :) acestea fiind lamurite raman totusi nelamuririle fata de vise si basme care ar fi si nu ar fi si ale mele dupa concluziile puse de tine mai sus, am luat parte la discutii si am fost cat de cat rationali, ceea ce nu poate face decat bine textului, intr-o deplina intelegere, desigur.
oana engard, ma bucur sa te gasesc in vizita, e un semn ca exista si la mine ceva spectacol, spectaculos si ceva culoare, inca o tusa peste noapte

modestei celei inteligente
(ovatii cu public)

s-a trezit subit onestă
epigrama sa e dreaptă
de când nu mai e modestă
a decis că-i și deșteaptă

iti multumesc pentru impresiile personale, insa tocmai asta e chestiunea, sunt doar impresii personale si nu comentarii de text, sa nu crezi ca nu am inteles \"gluma\", chiar fara ghilimele, insa nu mi s-a mai intamplat ca cineva sa confunde pe baze atat de irationale textul cu persoana autorului, oare ce s-ar intampla la unii eroi din proza clasica?! si oare nu e nimic altceva in afara acelor scrasnituri, adica vedem numai faptul concret si acuzam autorul ca s-a pus pe sine intr-o crima pe care de fapt nici n-a descris-o? zambet pierdut printre randuri, mult prea plastic si pe langa literatura in opinia mea.

\"personajul principal...cu certitudine...e viu si real si raspunde la mesaje pe net\", in mod sigur nu ma asteptam la o asemenea \"interpretare\", pentru ca dincolo de orice interpretare exista o conventie intre cititor si autor din care cititorul culege fictiunea a aceea ce a scris autorul, de aceea mi se pare excesiv sa cauti in text indicii, cu atat mai mult impresiuni ale realitatii vietii autorului. precizez ca mai exista si alte texte in proza scrise de subsemnatul, cu totul alte personaje, dar in general exista un personaj fara nume \"el\", asta nu face din \"el\" o identitate cu mine cum sugerezi aici in mod neasteptat, e lipsit de temei si nu tine cont de un text in care nu exista certitudini cu privire la autor.

textul acesta este de dimineata ca un alcool, cel putin pentru mine pare palinka, enumerarea de elemente reuseste o viziune concentrata asupra lumii, o violenta (cat p-aci sa scriu bine controlata) manifestata pana la urma surprinzator tocmai in linistea unui vis, \"o seara obisnuita\" atat de bine facuta, un puzzle de lucruri surprinzatoare, fara a mai pune la socoteala ca asocierile nu pot fi aici decat originale.

citesc scurtul tau comentariu si ma intreb unde nu exista Nadia? in realitatea noastra obiectiva sau in realitatea lor, asa cum apare din text. bun, Nadia, un personaj de literatura, nu exista deci e fictiune, a cui fictiune, a personajului pe care il caracterizezi mai sus sau acolo o caracterizezi tocmai pe Nadia? poate erau necesare niste precizari pentru ca remarc o neconcordanta intre \"Nadia nu exista\" si ceea ce ai pus sub acest titlu, pentru ca logic ma asteptam sa-mi spui de ce nu exista sau asta se intelege de la sine si atunci urmeaza sa vorbim despre masinaria aceea infernala (cam asa arata daca are insusirile pe care i le-ai atribuit), rotunda...si ma surprinde mai ales acel \"ceva\" care iti spune ca personajul \"e real, exista si urmareste toate reactiile\", adica fara referiri propriu-zise la text, dar cu o perceptie interesanta asupra personajelor...cel putin inedit.

multumesc pentru trecerea de mai sus, in mod just ai observat textul acesta nu te va chema la recitire, in urma ritualului nu mai exista un nou ritual. pentru omul modern probabil am surprins grotescul, pentru un altfel de om, cred ca am surprins realitatea unui mit pe care personal pun mare pret. dupa cum ai observat probabil mai sus textul a generat cu totul alt gen de comentarii total pe langa ceea ce am scris, dar ma bucur monser ca scrisul n-a fost totusi degeaba.

o poezie foarte buna la care apreciez ca procedeu de forma in primul rand enumerarile care sunt, dupa parerea mea printre putinele care nu decad, nu contin elemente puse acolo doar de dragul de a figura si ele ca sa vedem ca autorul are cunostiinta si de asemenea cunostiinte. prin urmare, un asa text chiar trebuie citit, ar trebui, de fapt, pentru ca ma uit lung la lista de vizitatori si vad ca astia nu se-nghesuie, asemenea versuri ridica probleme, nimic siropos, nimic ieftin, nimic sentimental. nu ti-am citit celelalte texte insa am incredere ca vei deveni un bulgare, nu din ce in ce mai mare, dar cu adevarat din ce in ce mai plin. textul tau, o rostogolire prin poezie.

un \"patinoar\" extraordinar in prima parte, mai precis pana la sentinta implacabila \"cred că așa e făcută lumea\", dupa care continuarea, mai ales in versurile \"ne ispitim picioarele pentru încă un pas
urcând sau coborând trepte reci
mozaicul cotidian de gheată râncedă al neființei\" aduce in text o pretentie de meditatie pe teme clasice \"ispita\", \"treptele reci\" si \"mozaicul cotidian\" in care da bine nu fiinta, ci in mod atat de cunoscut (si suna bine la urma urmei) \"nefiinta\".
numai finalul revine la starea inspirata cu care incepuse textul in mod atat de fericit si de liric (de ce sa nu recunosc ca inceputul este al unei poezii originale, mai ales), desi din introducerea finalului ar trebui eliminat acel \"aproape hipnotic\", oricum cadrul ulterior al tramvaiului, profund original, este surprinzator si hipnotic pentru cititorul care se trezeste atat de inedit sarit de pe sinele timpului?!!alunecare

\"la umbra cu umbra\" un titlu care ar reprezenta o circularitate din care este mai degraba de nescapat vreodata, nu vorbesc despre cat de mult avem aici un joc de cuvinte pe marginea umbrei, cat romantism sau cat tragism. mai degraba \"baroc\" textul acesta, ma gandesc cand spun asta la ezitarea manifesta a autorului intre a face o poezie din ceea ce ucide...alina si a nu face decat o scrisoare, ezitarea este prea vizibila, tragedia mult prea simulata si mie imi vine greu sa cred ca aceasta alina poate ucide cu adevarat ceva...orice. sa admit ca scrisoarea in sine nu este atat de \"viciata\" (a se citi plina) de lacrimi si prin urmare de sentimentalism (ceea ce ar degenera-o indiferent de bunele intentii ale autorului care a incercat sa faca poezie), dar cu toate acestea nu vom putea vedea prea curand tragedia nascandu-se pe meleaguri dambovitene, in conditiile in care aici (loc predestinat mai degraba nefiintarii, \"vicierii\" prin inconsecventa) omorul si la nivelul unui text in sec. 21 devine prilej de lamentare fermecatoare, muzica balcanica despre o muza balcanica.

bianca, imi pare bine ca ai revenit, intotdeauna am sperat intr-o perspectiva cat mai critica asupra a ceea ce scriu si de aceea inteleg restrictiv plusurile, ca sa zic asa. insa critica aceea nu s-a lasat prea mult asteptata, a venit din partea lui carmen. imi asum pe deplin minusurile, voi incerca o revedere a textului (un atare proces nu strica niciodata in proza si il consider posibil). in orice caz, o perspectiva transanta asupra textului, atat de clara incat carmen precizeaza scurt si la obiect ceea ce este plus si ceea ce este minus, ca si o combiunatie intre cele doua.

bianca, e foarte bine ca le-ai citit pe toate o data, pentru ca, sa le citesti separat sau la oarecare distante de timp nu ar fi fost bine, in ce priveste copertile si hartia, sa ma ierti dar nu am putut sa nu rad. in ce priveste primele doua parti din text, pot sa-ti spun ca initial ar fi trebuit ca acolo sa se opreasca textul si restul sa se subinteleaga. mi-am dat seama insa ca cititorul ar fi fost intr-o imposibilitate acuta de a mai intelege ceva, asa ca personal consider celelalte doua parti niste explicatii necesare, asa ca din punctul asta de vedere exista un scenariu ca sa zic asa, dar in mod sigur cosmarul nu poate avea vreodata scenariu sau... ma bucur ca ai gasit pasaje care sa-ti placa, poate si personaje...

marinela iti multumesc pentru aprecieri, cat priveste nerabdarea ta fata de un posibil volum al meu de proza pot sa-ti spun ca exista cateva texte de acest fel, dar este foarte departe de mine intentia de a mai publica ceva. eu scriu proza foarte rar si cu destul de multe incertitudini, despre stilul simplu e posibil ca deja sa am \"epigoni\", mai in gluma, mai in serios. de ce o fi bolnav liliacul acesta al meu? nu stiu sau mai bine sa pretind ca nu stiu.