Râs studențesc
Te îmbrățișam pe culoarele căminelor studențești, frigul nopții ne biciuia picioarele. Până și studenții din fața căminelor care adineauri spărgeau tot felul de vești, intrau înapoi la
AFAndrei FlorescuTârziul picurilor
aburii pasiunii noastre se risipesc. încet-încet iau forma unor picuri sau mai degrabă a unor vietăți mici ce-și plimbă de-a lungul ferestrei rudele. e târziu, îmi spui dar uiți că suntem atât
AFAndrei FlorescuCălătoria spre iarnă
de-ar ninge cu vieți peste fulgi ca fulgii sa poată spună povești să ne-oprească pe stradă și ca ăi' mai bătrâni să ne bată la cap până când atât noi cât și respectabilii să plece râzând. dar
AFAndrei FlorescuNatura împotriva noastră
Cât de tare bate vântul Despărțirii dintre noi Respectându-și jurământul Împărțirilor la doi. Căci mai toate iau amploare Se anunță atâtea ploi, Nici că s-ar mai da și soare Să ne-aducă
AFAndrei FlorescuAcea seară
Ah, acea seară cu stele pe streșini cu picuri de ploaie strigînd la fereastră făcându-se auziți. De frica lor de frica ochilor noștri întîlnindu-și privirile păream că dormim iar cel care
AFAndrei FlorescuPrecum se mai strigă
ploaia îmi intră în sânge. opriți-o, precum se mai strigă. s-au stins deja prea mulți oameni diagnosticați cu ploaie în sânge cu picuri în loc de lacrimi cu apă în sistemul de valori. și
AFAndrei FlorescuDe ce
de ce să te-asemăn cu lumea când eu nu pot să fac nimic ca lumea. de ce să te văd mai perfectă când eu sunt atât de simplu încât și perfectul simplu devine compus. de ce?"
AFAndrei FlorescuDe primăvară
Privește cât de cald se face-afară Și tu rămâi cu mine-n preajma ta, E greu să simți că este primăvară Când ninge-atât de tare-n viața mea. Dar eu nu-ți fac nimic, nu-ți stau în cale, Tu poți
AFAndrei FlorescuFără de răspuns
De ce să mă mai simt precum și marea A cărui val se sparge la noroc, Când tu, pe țărmul meu obții chemarea Iar eu, pe țărmul tău nici nu am loc. De ce să mă mai simt precum o carte Ce praful a
AFAndrei FlorescuIarnă fără rost
E grav cât de puțin simțim că-i iarnă Ninsorile de gheață nu ne-ajung; Uităm cât ne-am dorit-o-n plină toamnă, Uităm s-o închiriem pe termen lung. Oricât de colosală a mai fost Dispuși am fi
AFAndrei FlorescuStrigătul rimei
Curentul literar e în schimbare, E plin de-absurdități și nenoroc. De ce în poezii, din întâmplare Rima și-a pierdut supremul loc? Nu critic mai nimic, nu critic gânduri, Tot ele-așa,
AFAndrei FlorescuDă-mi înapoi tot
Dă-mi înapoi momentele în ceață Și stelele pe care le-am văzut căzând. Mai dă-mi și clipele cu noi râzând, Dă-mi înapoi puțina scurtă viață. Dă-mi înapoi tot soarele din ceruri Al cărui
AFAndrei FlorescuIarna fără tine
Nimic nu e normal, cum se cuvine, Zăpada însăși redevine baltă; Azi săniile s-au prăvălit ruine, Căci simt că fără tine iarna-i caldă. Copiii au uitat să se mai joace, Nu-i noapte și deja vor
AFAndrei FlorescuÎndrăgostit de iarnă
Frunzele căzute mă condamnă La minunata stare de tristețe -- Palmele mi-s reci de-atâta toamnă, Aștept să vină iarna să le-nghețe. Atunci când va pleca să nu îmi ceară De vreau să le dezgheț,
AFAndrei FlorescuIarna ta
Fereastra îmi spune că iarna-i departe, Uitat-a să vină de câteva veri, Degeaba își face speranțe deșarte, Sunt iarna ta caldă oricând tu îmi ceri. Privesc anotimpuri și văd cum se schimbă, Se
AFAndrei FlorescuIubirea, un sacrificiu
Ca-n orice înfruntare, e și-o pace Ca-n orice viitor, și un trecut. Adesea mă întreb cum se tot face C-apari și-atunci cînd știu c-ai dispărut. Iubirea mea o văd ca și întreagă, Iubirea ta
AFAndrei FlorescuAtât de altfel
Acum că orice lucru ne desparte, Că ne-am pierdut și dreptul de apel, Se poate să-ți urez să stai departe Decât cu mine-aici, dar nu la fel. Contează mai puțin cum ne e firea, Deși mai toți
AFAndrei FlorescuPovestea de-acum
Te-aștept până seara. Târziu, să rezum, Nu știu cât e ceasul, nu știu unde ești, Creduli, ca eroii din zeci de povești, Uitam că a noastră-i povestea de-acum. Ne vine momentul, iar timpul
AFAndrei FlorescuFierbinții mării
Privește, ajuns-am aproape Noi pururi, ai mării imuni, Luna ne stă peste pleoape, Cerul ne crede nebuni. Conștiința o punem deoparte, Cuvinte pe valuri apar, Iubito, prin algele moarte, Te
AFAndrei FlorescuȘi știu
Eu știu că în iubire există și speranță, Că viața nu-i perfectă, că-i plină de poveri, Mai știu că însăși mintea îmi stă ca-ntr-o balanță Eșecul tău de astăzi, succesul meu de ieri. Mi-e teamă
AFAndrei FlorescuDe veghe
De veghe noi stăm împreună, Sperând că și astăzi iubim, De veghe ne ținem de mână Uitând să murim, să trăim. De veghe-mi reciți pe la poartă Sonete, romane, o mie, De veghe îmi stai ca și
AFAndrei FlorescuTot părinți
Școala vieții, școala noastră Presărată ni-i în minți Și copii, e toată-a voastră Dac-o luați de la părinți. Iar de-acolo vă îndrumă Tot părinți, numiți apoi Care-o viață se rezumă La
AFAndrei FlorescuSe duce Februarie
Se duce Februarie, se duce Ne ia și zăpada și gerul Unde-i Decembrie s-arunce Griul ce-acoperă cerul? Se duc bulevardele albe Urmează răgazuri de ură Se duc ale iernii flori dalbe Iar sănii
AFAndrei FlorescuLui Adrian Paunescu
Acum e mai pustiu ca-ntodeauna, Rămânem iarăși fără de valori Și știu că fără dânsul nu-i totuna Tristețea sa, la rând, îmi dă fiori. Și uite n-are cine să-l ajute, Săracul
AFAndrei FlorescuAprinși
Lumânările de viață se scaldă-n repaus, Oprindu-se în drumuri, uitate de-anotimpuri, Făclia lor măiastră ne las-atât de singuri Îngălbeniți de ceară, terifiați de haos. Tresar ele periodic și
AFAndrei FlorescuUnde ești tu?
Unde ești tu noapte, să dai viață luminii? Să umbrești căldura, să înhați și mortul, Să ne-acoperi fruntea, să nu se vadă spinii, Ce de-un veac ne roade și ne-apasă-n totul. Unde ești tu apă,
AFAndrei FlorescuSirius
Mii de stele-mi intră-n față Și m-adoptă-n a lor lume, Oferindu-mi drept la viață, Oferindu-mi nume. Sunt și steauă botezată, Da, Sirius mă cheamă. Carul mare-mi este tată, Carul mic mi-e
AFAndrei FlorescuLume nebună
Noapte bogată, ce noapte nebună Stele măiastre veghează sub lună, Ne intră-n piele și uită a ieși, Cât vom trăi? Vântul puternic, vântul nebun, Particule negre palpate în scrum Ne îmbracă
AFAndrei FlorescuDestinatar: voi
o ploaie gingașă atinge un pământ pe care și predecesorii mei l-au atins. dacă sunt norocosul care vede acești picuri pentru prima oară, anunțați-mă dar mai întâi omorâți-mă. vreau să-mi fiu
AFAndrei FlorescuStrăzile pline de bălți
străzile pline de bălți înnoiesc fără acceptul meu, imaginea pupilelor aruncând înspre mine bucățile imense de viață. trec și nu observ strigătul de ajutor pe care acestea mă imploră să-l
AFAndrei FlorescuCaniculă
Picuri de lumină Valsează ca-ntr-un roi, Uitat-au să mai vină Și norii peste noi. Tot mai calzi ni-s pașii Ce se topesc în piele, Spășiți, suntem rămașii Căldurii sezoniere. Ne-aduce
AFAndrei FlorescuPoezie
Se răscolește printre foi Rupte, prăfuite, Ce arată a veșnici noi Dar parcă adormite. Rima ei, treptat se simte Din ce în ce mai tare, O invenție de cuvinte Intrată-n hibernare. A uitat
AFAndrei FlorescuDrumul ei
Eu prin jurul lumii merg Acum, și-ncerc a sta, Sufletu-mi vrea să alerg, Dar nu mai pot de ea. Și m-agit în a opri Avansul zbuciumat, Ea dorește a veni, Dar sunt de mult plecat. Ani de
AFAndrei FlorescuPlecare II
Mă ascund în umbra vieții Și cu vorbe fără sens, Golesc culmea tinereții, Dintr-un gând pururi imens. Mă ridic peste hotare Ajutat de scări de vată, Frământat de-o-nveșunare Ce mi-o aminteam
AFAndrei FlorescuO viață
Ai plecat de lângă mine Stinsă și înduioșată, Iar in minte des îmi vine Viața ta de altădată. Ai plecat în morți încete Uitându-te subtil spre noi, Răsfoită pe-ndelete, În viața ta
AFAndrei FlorescuMiros de infinit
Îl palpez din ce în ce în ce mai tare, Puternic, dar devreme îmbătrânit, Îmi intră-n nasul vid și mi se pare, C-ating mirosul tău de infinit. E prima mea și ultimă aromă, Și pot jura că alte
AFAndrei FlorescuUcișii mării
Când umbra de nisipuri ne mângâie piciorul Și sarea mării calde plutește peste maluri, Când pescărușii candizi ne schimbă brusc sonorul, Ne-adăpostim în valuri. Deasupra noastră spuma se
AFAndrei FlorescuPloaia
Picurii de ploaie Pe streșini cad curgând, Nu vor să se oprească Prea curând. Și intră-n șir cu alții În zeci de colonii, Lângă preaînalții Popoarelor pustii. Se istovesc în
AFAndrei FlorescuZiua-n care
Ziua-n care negru în ochi eu voi vedea Ziua-n care umbra, ușor îmi va cădea Ziua-n care corpu-mi va fi liniștit, Veți știi că am scăpat, veți știi că am murit. Nu vreau să fiu privit de zeci și
AFAndrei FlorescuSimt marginea
simt marginea. capătul rece al zilei șiroindu-mi prin carne. se pierde prin mine o dimineață plină de albastre gîngănii. poți imagina clipa de acum pe un pat de spital acoperit de o pulbere
AFAndrei FlorescuDin mare
Un strop de-ndurare îmi anunță plecarea Spre paradisul ușor descifrabil Urme de alge valsează-n marea Nisipului palpabil.
AFAndrei FlorescuTe prefaci
Te prefaci că simți un ritm, al unui bezmetic val Te prefaci că-mi simți chemarea, venită de la mal. Te prefaci că simți un zâmbet, al unui bezmetic chip Te prefaci că-mi simți durerea, venită
AFAndrei FlorescuRăsărit
Unde de lumină vibrează-n cerul feeric Șlefuind roșeața uitată-n infinit, Bătrânul larg al mării, redevine sferic Ce tainic răsărit!
AFAndrei Florescu