Poezie

Strigătul rimei

1 min lectură·10 decembrie 2012

Mediu

Curentul literar e în schimbare,

E plin de-absurdități și nenoroc.

De ce în poezii, din întâmplare

Rima și-a pierdut supremul loc?

Nu critic mai nimic, nu critic gânduri,

Tot ele-așa, trezi-vor-se pierzând,

Căci rima dispărea-va dintre rânduri

Și nu va reveni prea de curând.

Cu-n ultim gând o spun din datorie

Să nu purtăm de griji sau chiar de vină.

Ce-i mai frumos decât în poezie

Să fie înțeleasă câte-o rimă?

Criticilor lui le-a dat de treabă:

Să nu mai scrie când nu au ce spune;

Din cer, poetul încă se întreabă

De ce uităm noi astăzi a compune.

Aducem poeziei doar orori,

Nu mai simțim, nici vorbă să-nvățăm.

Foști mari poeți lăsat-au noi comori

Pe care, din păcate, le-ngropăm.

Vă las acum și sper c-ați priceput

Că-i greu un ideal a-l împlini.

Cu rima vom cunoaște ce-a-nceput

Cu rima vom cunoaște ce-o sfârși.

002.043

Andrei Florescu. “Strigătul rimei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-florescu-0035616/poezie/14019651/strigatul-rimei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.