Poezie

Atât de altfel

1 min lectură·4 septembrie 2012

Mediu

Acum că orice lucru ne desparte,

Că ne-am pierdut și dreptul de apel,

Se poate să-ți urez să stai departe

Decât cu mine-aici, dar nu la fel.

Contează mai puțin cum ne e firea,

Deși mai toți credeau că ne iubeam,

E fără rost să povestim iubirea

Atâta timp cât noi n-o mai vedeam.

Și recunosc că da, a fost aparte,

Iubirea noastră nu ieșea din pori.

Am transpirat acum de nedreptate

Că dragostea ni-i plină de erori.

Ce straniu simt că viața nu așteaptă

La fel ca înainte, când purta

Plăcerea noastră pură și intactă

Ce astăzi a pierit precum o stea.

Dar stele încă sunt pe bolta neagră,

E loc de noi și-n alte mii de părți.

Ce unică durere - atât de-ntreagă,

Nu poate fi găsită nici în cărți.

Mesajul tău îl văd în totalmente

Oricât de greu îți este să-l trimiți.

Propun o lume fără sentimente,

Propun o lume fără de iubiți.

Te părăsesc așa, deși nu-mi vine.

Duc în memorie un sublim război.

Atât de altfel lumea-i fără tine,

Atât de altfel lumea-i fără noi.

002.613

Andrei Florescu. “Atât de altfel.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-florescu-0035616/poezie/14013628/atat-de-altfel

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.