Poezie

Ucișii mării

1 min lectură·2 iulie 2010

Mediu

Când umbra de nisipuri ne mângâie piciorul

Și sarea mării calde plutește peste maluri,

Când pescărușii candizi ne schimbă brusc sonorul,

Ne-adăpostim în valuri.

Deasupra noastră spuma se așteapt-aplaudată,

Trasându-ne o cale ce duce-nicăieri,

Și-un labirint al mării ne-adulmecă deodată,

Lăsându-ne stingheri.

Pierduți ca niciodată, umblăm din scoică-n algă,

Fiind prizonieri pe viață ai largului celest,

Iar în miez de ziuă, umili și fără vlagă,

Gonim din oră-n oră, în est și-ușor spre vest.

Aduc roșeața vie privită de-orșicine

Furându-mi tu geneza ce doar o zi durează,

M-arunci peste hotare, de-abia putând abține

Lumina ta de noapte, atunci când sunt de pază.

002.301

Andrei Florescu. “Ucișii mării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-florescu-0035616/poezie/13946132/ucisii-marii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.