Poezie
Lui Adrian Paunescu
1 min lectură·
Mediu
Acum e mai pustiu ca-ntodeauna,
Rămânem iarăși fără de valori
Și știu că fără dânsul nu-i totuna
Tristețea sa, la rând, îmi dă fiori.
Și uite n-are cine să-l ajute,
Săracul muribund, doar el știa,
Iar eu, adolescenți și alte sute,
Vorbeam și-n gând cu poezia sa.
Prin gări descreierate, accidente
Bogații mor și alți săraci se nasc,
Iar ultimul poet, s-a dus, în lente
Injurii și blesteme și sarcasm.
Și îl iubim cu milă și cu groază,
Deși doar unii știu a-l mai iubi,
Că Dumnezeu și-a luat poet de pază
Ce n-o să ne mai scrie poezii.
024093
0
BA