Andrei Dumitrescu

Vino și vom dormi în parcuri, vrei? Vom dormi în parcuri de iarba udata, De roua udata, hei-hei... Așa cum n-ai mai dormit niciodata. Vino și ne vom iubi pe alei Strecurându-ne într-o lume

azi cred c-am revenit la treburi mai vechi la care se pare ca ma pricepeam de minune. suffery. din obisnuinta cautam fisierul in care pentru ultimul an si ceva tot imi scriam poeziile si-mi

Impletiti-mi cuvinte. Abstracte impletiri in abstracte incinte. Din albastru-decolteu si boboci abia nascuti de trandafiri transparenti, opaci, fara culoare... Din trairile nerostite aproape de

Nu-mi amintesc nici macar un bastonas nici o cruciulita, Nici cum atunci erau strazile batranului putred oras, Nici troienele de zapada incununand de la coada la cap cu alb vechea mea

Existam doar ca simplu mijloc pentru intamplarile care trebuiau a avea loc, sa aiba.

Si se pare ca am ramas doar noi. Tu... printre ploi de vara esuata in corpul unor timpuri straine, Si eu... consumator inrait de tigarete de foi invelite la suprafata in clipe barbare si-apoi

Mai spune-mi o poveste. Cu ele, cuvintele de tine inventate cu personaje rupestre, Haide, mai adaoga o poveste siragului lung de o mila insirat pe manuscrise, mii de manuscrise prinse intre

As fi vrut sa fiu pictor. Nu. As fi vrut sa ma nasc pictor. Sa traiesc poet si sa mor demon... As fi vrut sa culeg in cuvinte imagini si in culori sentimente sa seman, As fi vrut aripi de

Ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic Zambim. Un pic, si-apoi... Intoarcem fila, si-alte foi le-ntoarcem ca pe prima. Imbatranim de zor... Vom fi si altii... Si alte timpuri vor veni. Vom

Sa ne jucam frumoaso de-a eu si de-a tu. Eu voi purta aripi, tu... albul plin de mister al celei dintai zi de toamna. Sa ne jucam frumoaso de-a cine, de-a nu stiu, de-a cum... De-a albastrul

Mi-e frica si de tine, si de toate, Si-n jur cuvintele se-nvart ametitor, Mai de nu zici ca-s ulii... Ah, doar de nu as sti mai bine si-as spune atunci ca poate sunt doar atata: amprentele in

N-am sa mor nicicand, doar atunci cand imi vor incape gandurile toate inghesuite intr-o pereche de blugi, Eu n-am sa mor nicicand, nu... nicicand... doar prieteni, atunci, cand visele-mi si

Mai ramai un 5 macar daca nu un minut, daca nu o secunda, Daca nu o vreme, atunci un fir de marar, o stafie, o soapta, o umbra... Mai ramai un 5 macar Daca nu un sarut, daca nu o

Fii o broasca albastra, Fii un cantec, o astra... Fii un fulger, o stanca... Fii un inger si aripa lui cea mai stanga, Fii un vis, o ghicitoare, Cel mai inalt pisc, fii o mare, Fii

Saruta-ma tigroaico! Iubirea noastra sta ancorata in alunecarea unei epave de Sfincsi, unde va creste precum o himerica piatra langa urechea aciuata foarte a florilor de mai, a celor o mie de

Legandu-ne numai durerea suntem cu adevarat liberi. Alegerea este a noastra de a prinde libertatea din pieile fluturilor, toamna... Oh, voi, iepuri, prizonieri ai

i feel dead. awaiting your kiss. i don\'t believe in love! do you exist?... am ramas in pana de cuvinte. de fapt, cred ca mi-e doar sila. si de ele, si de mine, si de tot ceea ce mi se

ma adun precum terminatorul ala bucata cu bucata pana ajung tot strans in coltul meu de camera preferat... in boxe, marilyn manson. e trei noaptea. adica dimineata; cum vrei sa-i spui... cuget...

ne uitam unul la altul vreau sa-ti spun atatea. ma abtin. ne mintim din priviri, pari neinteresata, par absent... pari a altcuiva, ma resemnez cu situatia... deasupra doar cerul. terasa se

mai ții minte când noaptea târziu, foarte târziu, rămâneam doi, tu ascultând și eu recitând... eu la un capăt de fir, temător, transpirând și tu tremurândă la altul... când strângeam cuvinte

f*c blatul online cica, undeva, nu mai stiu unde o gagica: it\'s all mine, mine, mine!!!... cand departe, altundeva alterat in lanuri de soia, cineva spune, (un barbat) daca viata nu ar fi,

Vreau să-mi citești poezia. e despre tine. dormi în ea și zâmbești în ea, acolo e casa ta imaginară, acolo... totul se întâmplă în jurul tău cu albastrul tău și verdele tău... cu coșmarurile

Ea zambeste...eu o ascult. aceeasi poveste, cu timpuri alterate si amintiri rupte din nu stiu ce carte a vietii... Aproape nu imi mai pasa. zambesc odata cu ea, par interesat... nici nu stiu