Poezie
dupa orele unu
2 min lectură·
Mediu
ne uitam unul la altul
vreau sa-ti spun atatea.
ma abtin.
ne mintim din priviri,
pari neinteresata,
par absent...
pari a altcuiva,
ma resemnez cu situatia...
deasupra doar cerul.
terasa se scufunda odata cu norii,
eu las gandurile deoparte,
tu pe mine.
te duci langa el,
incropiti din cuvinte o impacare,
va sarutati in ele,
va iubiti...
in felul vostru natural voi stiti mai bine...
ma culc pe banca. e numai a mea.
privesc stelele...
le numar... am ajuns pana dincolo de 17...
si eu in alte vremuri eram tot acolo...
imi vine sa vars. lacrimi.
nu exista sens in apropiere.
nu exista sens in existenta, viata...
ca astfel de momente sunt cele
in care evadarea se gaseste pe buzele reci
ale unui ratacitor de argint.
nemurire subjugata frumusetii.
mor. moartea este consecinta sumei tuturor
faptelor tale. overload.
am ajuns la usa cu numarul unu.
dincolo, altfel de libertate,
zgaltii balamalele, sarut clanta...
vreau sa jucam rentz.
vreau sa mergem la mine.
sa te dezlipesc de langa el,
ah, ce mai amagire...
de fapt nu vreau nimic. doar altceva...
mereu altceva. trista poveste...
cred ca sunt si eu om pana la urma,
vreau sa-ti spun ca te iubesc
dar parca nu mai exista pic de sens
in acel nou sir de istorie pe care noul val
a doua cuvinte l-ar putea renaste,
totul e haos...
adevarul e ca te iubesc. adevarul este o iluzie.
e mult mai bine pentru tine
sa nu.
ce nu stii nu te poate rani. ucide. iubi.
oamenii marunti culeg merele cele mai coapte.
cele mai rosii. cele mai mari.
sa pastram totul natural. fara importanta...
as fi vrut sa fie altfel. eu. tu. ei lipsa.
doar noi.
in alta parte totul. alt univers, viata, existenta...
as fi vrut poate doar
sa-ti spun
\"imi plac la nebunie ochii tai negri.\"
sa-ti fi soptit parca la ureche
ca din intamplare,
te iubesc... bis? nu... vantul. doar vantul...
it breaths in mysterious ways.
013.879
0
ET