Poezie
Levitație
1 min lectură·
Mediu
În cușca fiarelor mă poartă
inima mea: fiara fiarelor, dimineața
aruncându-și treptele de fildeș nou
viitorului, și în șanțuri nu poți
vorbi, îți schimbi înfățișarea,
cele moarte cu cele moarte,
restul pornește leneș catre abatorul
unde se decapitează sentimentele.
îmi place, îmi place sa mor
în fiece clipă, îmi place și
tori amos și multele stații de autobuz
îmi plac. Altceva înseamnă să-ți bați
joc de cuvinte prin
cuvinte. să vorbești despre levitație
când ești îngropat în gunoaie,
să-ți citești predestinarile în rubrica de publicitate
gratuită...când eram copii mama
ne ascundea jucariile,
dar noi faceam spiritism in jurul
mesei rotunde care nu era
masa tacerii.
034.702
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Dobrowensky
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Dobrowensky. “Levitație.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-dobrowensky/poezie/207717/levitatieComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IP
IPioan peia✓
excelent, andrei! nu am timp să spun mai multe.
0
EPCorectati va rog primul vers. In plus aveti diacritice lipsa.
0
NMridicarea matinala inspre copilarie. ca si cum din autobuz s-ar vedea dincolo (si nu zic in strada) cum merg tacute sentimentele spre abator, cum obisnuim sa traim dupa scheme, dar nu ritualic. si tacut. sa fim realisti, ne place sa murim cu fiecare clipa, chiar daca asta inseamna sa traim. cu fiecare clipa. rotunda, ca o masa.
0