Inscripții III

* departe de vremea apusului jocuri de scântei în umblările noastre când mâna se odihnea pe umerii zeilor de jucărie. Din culorile minții, din apele acelor bucurii care ne orbeau... și tu cum mâgâi o insomnie. * dacă aș putea dintr-o privire de-a ta să-mi smulg inima s-o vând corbilor și să-mi trec sângele tot la tine prin atriile-nfometate ah, cum aș muri într-o clipă * învinge-ți teama. Printre trecuturi trecute, rămase ruine din mine nu știu cum se cheamă stările negre. Să zbor mereu într-o zi de iarnă din alb către alb, din cer către ger. Și uite-mă că sunt prins de tine și închis în trup de lup. * altceva alfel nicăieri peste tot cuprinsurile mâinilor mele fără răsuflare despărțire de râuri cad în apa din sufletul tău... nimic nu ne întoarce spre durere.