Inscripții IV

* n-ai cum să părăsești încăperile de os sacru căci imediat te ajunge frica, cuprinși de foc ne nimicim prin cuvinte, mi-e sângele rece, șarpele timpuriu îmi umblă prin vene către inimă, către inimă, către inimă, către inimă. mai pot însă să văd și ultiul val de mare * mult zid de ierburi din care storc licori pentru visele acestei nopți cu lumina ochilor tăi în locul lunii... noaptea se-ascunde la tine sub pleoape. * te-ascult de sub pământ și mă răsar din rouă timid ca o umbră murdară de tine și mă ascund de ascultările norilor până la venirea ta într-o stâncă de trup. * încât în jurul meu se ofileau florile încât singurătatea se-ascundea de mine până ai venit ca o lumină de după eclipsă să alergăm printre florile vii! * timpuri pentru ucis durerile toate în case de lemn ardem amintiri scrise pe pietre de râu și acum început din muguri de stea numai și numai dacă-ți poți închipui. totul ca un joc între gândurile noastre.