Poezie
Dar
Poezifanii
1 min lectură·
Mediu
am trecut în suflet de pescăruș
cu tot cu țipăt în aripa sa stinsă
uneori moare iubirea
uneori ne otrăvim cu verdele apelor
retrase în adâncuri
în craterele ființei fără să uităm
o suflare aurind totul. N-are sfârșit
se începe printr-o stea
se continuă repede pe căi ascunse
până când ne întâlnim
și respirarea încetează
ca și cum am fi născuți din rodul
semnelor.
sunt sătul de vești triste
sunt amar de pelin
n-am nici o amintire despre ziua
de ieri, știu doar zilele care vin
ca un dar al timpului.
012.421
0
Imi imaginez poetul pe margine marii, asezat pe un bolovan, sau cu mainile sprijinite moale pe pervazul unei ferestre cu vedere spre o priveliste frumoasa, intr-o zi mai putin insorita la propriu, meditand o clipa.
Maria