Poezie
Puls #2
Poezifanii
1 min lectură·
Mediu
eu nu trebuia să fiu
la locul faptei, iubirea era
împlinită, chiar și pe frunze scria,
chiar și în vremea eucalipților,
nu există asemenea vreme, dar
totul e presupus, până
și liliecii vineții. meditam
la meduze supte de pietre
și misterioasele
făpturi abisale. aerul era,
era palid! Ea începea
absurdă să mă sărute
chiar dacă eram în altă casă
și gazdele se uitau la
noi ca la o pictură
vie neterminată.
Dar mie, mie îmi era
foame de somn cu maioneză.
013370
0
în somnul cu maioneză
după care, evident, l-aș cu foame înfuleca
(nu mă împac cu titlurile, nu, nu mă împac. fă ceva!)
prietenesc,
li