Poezie
Poe(re)zie
1 min lectură·
Mediu
culeg cuvinte din fiece floare, înfloresc fiece piatră
după tăcere mi se împietrește inima
și mi se spintecă cerul
și-mi fulgeră ființa o viață la întâmplare.
sunt toate amestecate, răsucite,
înfipte-n mine și mă
ustură înrădăcinarea nebuniei și absențele
și rătăcirile toate.
sunt bărbatul care mă vânează
în miezul nopții și mă
jupoaie de piele și mă împăiază.
sunt femeia care se prostituează
să cumpere lapte copilului
fără suflet pe care-l ucide în fiece secundă
cu gândul.
Grădina aceasta
unde cresc îngerii, grădina aceasta
unde ne ascundem de lumină
și ne lingem rănile,
grădina aceasta e plină de noi
și încă mai suntem de venit
de prin viață,
ființă după ființă ca într-o
întâmplare..
054.444
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Dobrowensky
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Dobrowensky. “Poe(re)zie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-dobrowensky/poezie/164842/poerezieComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DCAs renunta la primul vers. Asta pentru ca UNII ar spune ca e \"desuet\" (sechele personale).
Erezia mi se pare insa ca este deloc intamplare.
Si, in mintea mea, are ecoul unei scrieri care se sustine.
Ideatic si imagistic.
Este un poem curat, Andrei, in care remarc lipsa sfortarilor lingvistice si un anumit soi de constiinta a ... trecerii (oare?!).
Te tot citesc.
li
Erezia mi se pare insa ca este deloc intamplare.
Si, in mintea mea, are ecoul unei scrieri care se sustine.
Ideatic si imagistic.
Este un poem curat, Andrei, in care remarc lipsa sfortarilor lingvistice si un anumit soi de constiinta a ... trecerii (oare?!).
Te tot citesc.
li
0
TD
Cade obicei prospetimea pe care o degaja versurile tale ma lasa fara cuvinte.A pune in legatura cuvintele si cu flori dar si cu pietre mi se pare o imagine pe care si eu personal o resimt iar gradina \"plina de noi\" este poate locul cel mai frumos din cate am intalnit vreodata.
0
CCCe trista autorevelatie a limitei si caderii in gradina genetica, unde suferim de ceea ce inca nu putem fi, de ceea ce suntem si nu ne putem autodepasi in inexorabilul drum spre intraductibila moarte, fie si \"ca-ntr-o intamplare\", aspect semnificativ,cred, si fericit surprin prin cuvinte. Felicitari! Raul
0
ADDe cele mai multe ori ajunge și un cuvânt, se întâmplă să te cuprindă o foame necunoscută și atunci muști disperat din cuvinte...nu-i așa Alex? Știi tu mai bine decât alții că se poate trâi și din fiece cuvânt rostit de El...
Nu am să renunț la versul prim așa dintr-o înverșunare, vreau să văd cât de vechi poate să se învechească.Da, Li,
erezia nu e deloc o întâmplare, chiar dacă pentru unii se întâmplă să le fie a erezie...sunt la pândă... să știi
Grădina aceasta plină de noi ar fi frumoasă, dragă Dorina, dacă și noi am fi frumoși la suflet...piatra este frumoasă dacă nu ucide, floarea este frumoasă oricât de piatră ar încerca să fie...să avem grijă de grădina aceasta până nu se va deșertifica de la seceta urilor noastre...
Mă hrănesc din cuvintele tale ,Raul, și spun că mai avem timp să ne smulgem din neputințele ființei, că după atâte veniri de noi înșine înspre noi ne vom înălța deasupra a ceea ce nu putem fi...
Mulțumesc tuturor pentru că v-ați adumbrit privirea prin mine
Andrei
La primul vers n-am să renunț
Nu am să renunț la versul prim așa dintr-o înverșunare, vreau să văd cât de vechi poate să se învechească.Da, Li,
erezia nu e deloc o întâmplare, chiar dacă pentru unii se întâmplă să le fie a erezie...sunt la pândă... să știi
Grădina aceasta plină de noi ar fi frumoasă, dragă Dorina, dacă și noi am fi frumoși la suflet...piatra este frumoasă dacă nu ucide, floarea este frumoasă oricât de piatră ar încerca să fie...să avem grijă de grădina aceasta până nu se va deșertifica de la seceta urilor noastre...
Mă hrănesc din cuvintele tale ,Raul, și spun că mai avem timp să ne smulgem din neputințele ființei, că după atâte veniri de noi înșine înspre noi ne vom înălța deasupra a ceea ce nu putem fi...
Mulțumesc tuturor pentru că v-ați adumbrit privirea prin mine
Andrei
La primul vers n-am să renunț
0
mi-a fost inspirat de primul vers... și am dorit să-l păstrez.
cheia poemului - poate greșesc - mi se par ultimele două versuri:
\"ființă după ființă ca într-o / întâmplare..\"
și aș sublinia \"ca într-o\"...
felicitări!
p.s. Cuvântul din titlul semnului este acel \"Cuvânt care era la început\"...; în El ceea ce pare \"ca într-o / întâmălare\" capătă sens.