Poezie
Poe(re)zie
1 min lectură·
Mediu
culeg cuvinte din fiece floare, înfloresc fiece piatră
după tăcere mi se împietrește inima
și mi se spintecă cerul
și-mi fulgeră ființa o viață la întâmplare.
sunt toate amestecate, răsucite,
înfipte-n mine și mă
ustură înrădăcinarea nebuniei și absențele
și rătăcirile toate.
sunt bărbatul care mă vânează
în miezul nopții și mă
jupoaie de piele și mă împăiază.
sunt femeia care se prostituează
să cumpere lapte copilului
fără suflet pe care-l ucide în fiece secundă
cu gândul.
Grădina aceasta
unde cresc îngerii, grădina aceasta
unde ne ascundem de lumină
și ne lingem rănile,
grădina aceasta e plină de noi
și încă mai suntem de venit
de prin viață,
ființă după ființă ca într-o
întâmplare..
054436
0
mi-a fost inspirat de primul vers... și am dorit să-l păstrez.
cheia poemului - poate greșesc - mi se par ultimele două versuri:
\"ființă după ființă ca într-o / întâmplare..\"
și aș sublinia \"ca într-o\"...
felicitări!
p.s. Cuvântul din titlul semnului este acel \"Cuvânt care era la început\"...; în El ceea ce pare \"ca într-o / întâmălare\" capătă sens.