Poezie
De sidef
Poezifanii
1 min lectură·
Mediu
aveau oare vreun rost
tăcerile acelea de sidef?
pe spinarea mea cădeau
cai zburători, trupul meu
din traverse, din
pietriș măcinat și râuri
vărsându-se într-un
stomac de câine. Bănuiesc
o altă lume cu oameni
din sârmă ușor de-ndoit
topindu-ne sub soare
peste noi apasă pașii grei
ai unei vieți de rugină.
Am fost uitați într-un
vis neterminat, nimeni nu
ne împrumută măcar pentru
o singură clipă. Ochii noștri
stau atât de aproape
ca într-un colier ieftin.
ai să vezi că toate acestea
își au răzbunarea lor
rece, tăcută și neașteptată.
012890
0
Dacă ne-ar împrumuta \"cineva\" cuiva sau unui ALT CEVA, cu ce măsură ne-ar returna?! Am vrea să mai fi returnați?! Cu tot cu formă?! Cu tot cu sârma ușor de îndoit a certitudinilor noastre?!
Într-un colier ieftin... Da, Andrei. Acolo ni se întâlnesc privirile. La gâtul pământului. Sau la piciorul lui. Pe glezna Domnului.
Așteptăm răzbunarea.
Doar, doar...
Îmi place să duc prin văz și prin simț fiecare nou poem al tău.