Poezie
Pastel
Poezifanii
1 min lectură·
Mediu
deodată apa curgea
în baie, știrile nu conteneau, muzică.
atârnat de pervazul ferestrei, flori
pești în acvariu. Înjuram fiece trecător
la mâna stângă îmi lipsesc trei degete
mi le-am tăiat aseară, și-așa nu-mi foloseau.
am întârziat, mi-am pierdut
trenul spre ziua mea de naștere.
încă un an de așteptare. În debara
pe ultimul raft o sticlă cu apă sfințită
sau asfințită...nu! e apă împuțită
beau și mă trec fiori, inundație de sentimente.
ce pasăre am în colivie? N-am colivie! N-am!
între coastele ruginite
urlă sulfeltul meu Polly
așa: Regele Haradet și fiică-sa,
mortăciunea aia, fandosita aia.
ce înseamnă toate astea, cui să le spun?
e o veselie și o liniște plină
de scame, haina mea veche
și asta vorbește, toate vorbesc
și mâna mea își înjură mânușa
gingiile mele-și înjură dinții
creierul meu își înjură cutia și
așa mai departe, dar nu-s nebun,
mi-am luat un fotoliu și privesc piesa asta proastă.
012.807
0
Dar nu ești nebun. În scrierea asta locuiesc idei și un fel de sânge expulzat. O silă și o dragoste.
Consider că meriți mai multă atenție în peisaj.
În peisajul acesta.
Eu te citesc însă.
Din peisajul meu.
E altfel de fiecare dată. Și de fiecare dată îmi scapă ceva.
Nu vreau să știu ce.
prietenesc,
li