Prințesa de Ghimbir
O stea ginger, c-o simplitate debordantă, cu părul roșu prins în diademe, aprinde focul în priviri. În pântec am pus de toate: spice galbene de grâu și vise, un strop din mare și din scoică și tot
OOșlobanuArtificial
Drumul scanează pasul, vântul scârțâie în păr. Îmbrac pielea pe dos, să fiu copac în sistemul de validare, sau poate voi cumpăra o bifă, să trec vama spre nicăieri ca bișnițar de internet. Pruncii
OOșlobanuMoștenire biologică
Când te rostesc cheagul sângelui șters pe ascuns îmi lovește buzele rujate cu întuneric. Am înghițit atâtea răni pe timp de post, cu apă chioară, încât mi-am înfometat de dragoste aura. Ai
OOșlobanuDocument uman
În '89, când am ales să respir, glonțul ucidea ultima toamnă cu frunze dictatoriale; port în vene perfuzii istorice. Într-un cătun cu nume de mănăstire, neînmatriculat pe plăcuțe auto, mai număr
OOșlobanuPoveste de paralelism
Matematica ar face floarea cub și inima zar. Piatra emană creativitate; tu paralizezi imaginația, eu cad din îmbrățișările triunghiulare. M-ai domesticit. m-ai închis într-o figură
OOșlobanuSponsor poetic
Oile albe rumegă clișee, Oaia neagră sabotează legea gravitației. — Ce să ne facem cu ea? — Să îi tăiem capul? — Nu, doar aripile! Sub o simplă lapidă Hyperion e îngropat, Sponsor poetic din
OOșlobanuDiaspora spre casă
DIASPORA SPRE CASĂ Mamă, vin mâine acasă, (de atâtea ori ți-am spus) când cerul frontiera își descuie, bărzi metalice aduc în ciocuri fiii diasporei. Îmi pun în geantă rugăciunile învinețite, sper
OOșlobanuTu-fobia
Fără arme în sistem soldățesc, somnul nu mai este antidepresivul oboselii. cearșaful îmi înnoadă respirația. horcăiala nopții — asfixie. Ziua caut parola oglinzilor, să-mi extrag imaginea din
OOșlobanu1064°C
verigheta de aur e descompusă de conflicte duse la peste o mie de grade Celsius. Stockholm, brățara electrică la gleznă.
OOșlobanuNu îmi ucide glasul
Când am scris poezii, n-am vrut să-ți spintec amintirea sau să-ți șoptesc la tâmple ghilotina; în toate mă oglindeam. Nu ne erau egale oasele; am ambalat destinul în saci negri de plastic, am
OOșlobanuProgramată
Cămașa de forță, aia pe care am purtat-o și pe sub piele, o las aninată în cuierul de la ușă. Să o desfigureze mucegaiul, să o depersonalizeze moliile, să nu mai cuprindă femeie în
OOșlobanuChivot de lut
CHIVOT DE LUT Și-n ce-i greșit există aurora, imperfectul e cristal în lume, atunci când mintea nu e doar o cheie ce ușile încuie. Nu am nimic din ce un zeu posedă, viața îmi aduce
OOșlobanuÎn poșetă
În poșetă nu port rujuri și machiaje, facturi, leucoplast, drumuri către serviciu și un trecut zângănitor în buzunare. Greutatea se lasă din începuturi, dintr-o singură coastă; Eva a creat
OOșlobanu