Poezie

Diaspora spre casă

1 min lectură·1 martie 2026

Mediu

DIASPORA SPRE CASĂ

Mamă, vin mâine acasă,

(de atâtea ori ți-am spus)

când cerul frontiera își descuie,

bărzi metalice aduc în ciocuri

fiii diasporei.

Îmi pun în geantă

rugăciunile învinețite,

sper că-n ogradă nu ați pus pietriș,

să mă recunoască păpădia și pământul.

Și dac-o fi în calendar vreo sărbătoare,

tu frământă cu drojdie din lacrimi cozonacii,

să îi aduci din cimitir pe toți și pe tataie,

la masă să ne punem,

să îndulcim cu must trecutul.

S-a descompus relația copil-părinte,

mizerabilă stare existențială,

ne ține internetul ombilicul.

De n-ar fi fost figurile paterne,

către țară n-ar fi conexiune,

copiii mei

ar scutura cetățenia de prin pașapoarte,

pe acte mortuare și-ar semna vorbirea.

Dumnezeul țării mele e corupt,

buzunaru-i ușă la o bancă,

ce cruci să-mi mai vând?

(să nu mai spun de-atâtea ori)

vin mamă mâine acasă.

Irlanda, Athlone 2026

0082

Oșlobanu. “Diaspora spre casă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andreea-oslobanu/poezie/14200849/diaspora-spre-casa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.