Mi-ai promis în șoaptă că mereu vei fi
Mândră ca lumina vie de argint;
Vom trăi apusuri, amiezi și chindii,
Iar intoleranța va muri succind.
Þi-am promis de-asemeni valori spirituale,
Că urgia
Cobze, strune, tobe
Percuții și clavire
Formează o armonie
Ce nu o agreez.
La baladele lumii
Privesc mișel, mârșav;
Accept doar sunetul de ape
Rapid, cursiv, hulpav.
Tromboane și
-Eu nu aș considera asta decât o dovadă de lașitate. O prostie și un gest lipsit de logică.
-Aici nu sunt de acord cu tine. Eu aș considera asta o dovadă de curaj. Adică nu mulți sunt cei care pot
În taverna răgușită, doldora de oameni cruzi,
Stând la masa deznădejdii, eu păream un desfânat:
*
Mi-am văzut copilăria care nu m-a salutat,
Am trăit vitalitatea vocilor demult apuse,
Noul
Dintr-o țigaretă udă
Mă cuprinde-un fum vâscos
Iar în plete simt că-mi bate
Vântul umed și dubios.
Valuri vin ca niște riduri,
Cu-o beție mă-nfirip,
Mă alint pe plaja-ninsă,
Sticla-mi curge pe
Sărută-mă și-ucidemă!
Mi-ai face un serviciu...
Înghite-mă și scuipă-mă
Și m-ai scăpa de-un viciu!
Îngroapă-mă de viu!
Mi-ai face o favoare.
Dă-mi vinul argintiu
Și îneacă-mă-n
Expresii dese în urale
Cântate parcă-ntr-un refren,
Cu formulări mult prea banale
-patetice sau triviale-
Cu forme simple de desen.
Exprimări ca de ocară
Astăzi nu se pierd în vânt
Ci ascund
Cântă-te bătrâne, până centenarul
Se va așterne falnic peste părul tău,
Astăzi este ziua când pui la tezaur
O alta oglindă de la Dumnezeu.
Cântă-ne stăpâne, lasă-n urmă timpul
Cu trepte și
Așterne numai versuri pe foaia-ngălbenită
Și sufletu-i e scrum de marele păcat,
Domnește doar obscuru-n odaia înrăită
Și viciul nemuririi demult l-a îngropat.
El nu putea să plângă, să scape de
Mi-e somn de plânsul apei
Ce susură prin creștet
De munte cocoșat
În chiotele vremii.
Îmi sapă grote-n craniu
Tăcerile postume,
Conceptul de Baudelaire
Și dragostea senilă.
Mi-e scârbă de
Lumini se-aprind, lumini se sting,
Leproșii cad tăcuți - murind,
Vicioșii iar se vând pe-argint
În seara de Crăciun.
Belșug pe mese și-n spitale;
Expresii vagi, cuvinte goale
Și-aceleași
Aceleași străzi pustii,
Aceleași destinații
Goale...
Ca-n clipele de vară
Secate la amiază,
În aceleași locuri -poate-
Eu mor și tu învii
Caci viața este-amară
Și tu știi...
Deschideți-vă ochii, voi tirani hapsâni,
Mânați de necredință și gânduri de păgâni;
Vedeți că lumea voastră e lacrima de ieri
În care de vei crede îndată ai să pieri;
Priviți și înainte, nu doar
Felină argintie și vie precum râul
Ce șerpuiește-asemeni grațiosului tău trup
Prin sofa șifonată și-întinsă cum ți-e părul-
De câte ori mă zgârii, de-atâtea ori te pup!
Cu vocea răgușită, cu
Închite-ți ochii, prințesă neageă,
Îți voi săruta crucea din abanos;
Oprește-ți inima,
Prințesă neagra,
Căci n-ai nimic de perdut,
Decât o viață neagră
Plină de-un negru dureros.
Mă
Printre alei mult prea bizare
Ale idilelor demult trecute
Am întâlnit foarte surprins
Cântece etern cântate
Și le-am schimbat ușor din vis
Frumos, treptat... în realitate.
Și mi-a plăcur să
Eu. Doar eu și gândul
Care nu-mi dă pace.
Aștept. Aștept sfârșitul
Și veștile proaste.
Tresar. Mă-mbăt
Cu licoarea senilă.
Venin. Tresar
Într-o lume senină.
Ianuarie 2004
Mă domină un trac și-un dor,
Mă iau și mă conduc ușor
Pe treptele cântărilor-
Spre poarte.
Te văd de-acuma iar visând
Plăpândă și senină-n gând,
Dar ai și tu acel mormânt-
Mă bate tainic gândul când crucile se sting
Și prin deșeuri oarbe sulițe se-nfig.
M-apasă craniul ceții cu-un munte de venin;
Închin răscoala morții: nici Raiul nu-i senin.
Nirvana e departe,
Am deschis astăzi cutia
Din lemn dur de abanos -
Am deschis astăzi cutia
Ce părea ca un sicriu
Și-am găsit fără să știu
O chitară de prisos.
Am văzut chitara-n doliu
Sub mult praf și mucegai
Te văd cu muci pe față
Și sânul ți-e lăsat
Iar zâmbetul cel tâmp
Þi-l las nemângâiat.
Spun că nu mi-e scârbă
De tine... și mint iar
Când ochii aceia palizi
Îmi par un câmp bizar.
Te scot
Miros de țigară,
Culori de iribal,
Un zâmbet de seara
Și un răspuns trivial.
Miresme de cramă,
Hilar amănunt...
Ce noapte-i afară!
Ce-ți trece prin gând?
O lume vulgară
Pe-un trainic
Voi,
Născuți prin scripeți,
Falșii păgâni atei,
Blazați de ce-i cultura,
Îmbătați de femei;
Sunteți mânați de vicii,
Păcate, vuoluptăți...
Vă comlaceți în starea
În care
AG