aș vrea să-ți dăruiesc o floare
dar după cele întâmplate am o ezitare
o uimire neînțeleasă
o stângăcie copilărească
și dorința de a-ți lăsa inima să trăiască
aș vrea să-ți aduc o floare
dar
Ai apărut și anul ăsta fascinantă și solară,
Hainele tale în mii de culori te făceau senzuală,
Însă dezbrăcată ești stingherită, ca o domnișoară.
Nu pleca tristă, căci eu te iubesc mai mult
ființă muritoare ce luptă-n univers
pentru o viață blândă și o simțire nouă
pentru ceva mai bun găsit în mers
ce-l poți strânge cu brațele-amândouă
te-ai născut desigur să mergi înainte
Când stai seara în liniștea totală a naturii,
În compania stelelor și a lunii,
Te lași purtat de fantezie-n depărtări,
Simți cum te cuprind valuri imense de fiori.
Inima îți bate mai
pe drumul întoarcerii la realitate
inimă nu-mi mai bătea
sângele în vene îmi fierbea
gândurile îmi erau șoapte
buzele îmi ardeau de fapte
ne iubisem dar nu cum aș fi vrut
așteptasem
a luat forma unei frunze ruginii
bătută de vântul și de furtuna
unei nopți de octombrie târzii
a căzut stinghera pe aleea ta
s-a lipit de tocul pantofului tău
dar în grabă tu privind
îmi place să cred c-a fost o greșeală,
o simplă curiozitate temporară,
ce s-a născut din gelozie și-ndrazneală.
nu știu ce-a fost, dar m-a șocat.
aș fi vrut să-i spun mai multe,
Am înțeles că totul trece, nimic nu se oprește
și timpul nu-l mai poți întoarce atunci când asfințește!...
Am înțeles că-n suflet și în gând poți păstra iubirea,
venerând în orice zi,
Admirat mereu
Ca o galerie de muzeu,
Delicat reprezentat
Cu un cărbune sfărâmat.
Ilustrații variate
În alb și negru redate,
Deosebite, strălucite
Cu linii ascunse
Meleaguri străbătute împreună mână-n mână,
Sunt astăzi locuri triste, de amintiri străpunse,
Sunt urme imprimate în două suflete acum departe
De tot ce ne cunoaște și ne șoptește
Speranța...
Un cuvânt foarte frumos,
Un sentiment miraculos,
Un fior pătrunzător,
Un gând profund de dor.
Speranța...
O mare încredere în viitor,
O nădejde din popor,
O
Am înțeles că libertatea nu o ai când o dorești,
Când o ai nu ști că este și nu o folosești,
Când e totală ești prea singur și te întristezi
Și când din nou îți e luată, atunci cu-adevărat
AB