Poezie

realitatea mea

2 min lectură·3 noiembrie 2011

Mediu

pe drumul întoarcerii la realitate

inimă nu-mi mai bătea

sângele în vene îmi fierbea

gândurile îmi erau șoapte

buzele îmi ardeau de fapte

ne iubisem dar nu cum aș fi vrut

așteptasem mult să te simt arzând

dar îmi era rușine ca la început

de orice atingere și de fiecare sărut

simțeam fiori de viață în stomac

dorința ta mă cuprindea

fericirea mă inunda

era mirific ca iubirea-n parc

în amurg de seară pe-o bancă lângă lac

cu ochii tăi strălucitori ca nisipul în culori

mă priveai cu suferință ca un înger protector

ne-am iubit și-am plâns în multe împrejurări

ca martori am avut doar niște lumânări

tremurândă te priveam și plină de durere

vedeam cum îți treceai mâna resemnat

prin părul des și grizonat

iar corpul tău sculptat ce îmi dădea plăcere

înainte de plecare o infinită mângâiere

m-ai implorat să-ți demonstrez că te iubesc

fără obsesii și false speranțe să fim noi doi...

am lăsat în urmă tot ce-acum doresc

și merg pe strada mea să nu dezamăgesc

a fost un vis frumos precedat de-o viață

a ta și a mea era cândva... a noastră

acum suntem străini departe de casă

dar a rămas ceva frumos iubirea voastră

și prietenia noastră...

001.828

Anda Maria Barbu. “realitatea mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anda-maria-barbu/poezie/13992739/realitatea-mea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.