Poezii

aș vrea să-ți dăruiesc o floare dar după cele întâmplate am o ezitare o uimire neînțeleasă o stângăcie copilărească și dorința de a-ți lăsa inima să trăiască aș vrea să-ți aduc o floare dar

ABAnda Maria Barbu

0

0

Ai apărut și anul ăsta fascinantă și solară, Hainele tale în mii de culori te făceau senzuală, Însă dezbrăcată ești stingherită, ca o domnișoară. Nu pleca tristă, căci eu te iubesc mai mult

ABAnda Maria Barbu

0

0

ființă muritoare ce luptă-n univers pentru o viață blândă și o simțire nouă pentru ceva mai bun găsit în mers ce-l poți strânge cu brațele-amândouă te-ai născut desigur să mergi înainte

ABAnda Maria Barbu

0

0

Când stai seara în liniștea totală a naturii, În compania stelelor și a lunii, Te lași purtat de fantezie-n depărtări, Simți cum te cuprind valuri imense de fiori. Inima îți bate mai

ABAnda Maria Barbu

0

2

pe drumul întoarcerii la realitate inimă nu-mi mai bătea sângele în vene îmi fierbea gândurile îmi erau șoapte buzele îmi ardeau de fapte ne iubisem dar nu cum aș fi vrut așteptasem

ABAnda Maria Barbu

0

0

a luat forma unei frunze ruginii bătută de vântul și de furtuna unei nopți de octombrie târzii a căzut stinghera pe aleea ta s-a lipit de tocul pantofului tău dar în grabă tu privind

ABAnda Maria Barbu

0

0

În sufletele noastre vă păstrăm, Așa cum v-am iubit și vă iubim, Înțelepciunea voastră în lume o purtăm, Până de-a dreapta Lui va fi să ne-ntâlnim.

ABAnda Maria Barbu

0

0

îmi place să cred c-a fost o greșeală, o simplă curiozitate temporară, ce s-a născut din gelozie și-ndrazneală. nu știu ce-a fost, dar m-a șocat. aș fi vrut să-i spun mai multe,

ABAnda Maria Barbu

0

0

Am înțeles că totul trece, nimic nu se oprește și timpul nu-l mai poți întoarce atunci când asfințește!... Am înțeles că-n suflet și în gând poți păstra iubirea, venerând în orice zi,

ABAnda Maria Barbu

0

0

Admirat mereu Ca o galerie de muzeu, Delicat reprezentat Cu un cărbune sfărâmat. Ilustrații variate În alb și negru redate, Deosebite, strălucite Cu linii ascunse

ABAnda Maria Barbu

0

0

Meleaguri străbătute împreună mână-n mână, Sunt astăzi locuri triste, de amintiri străpunse, Sunt urme imprimate în două suflete acum departe De tot ce ne cunoaște și ne șoptește

ABAnda Maria Barbu

0

0

Speranța... Un cuvânt foarte frumos, Un sentiment miraculos, Un fior pătrunzător, Un gând profund de dor. Speranța... O mare încredere în viitor, O nădejde din popor, O

ABAnda Maria Barbu

0

0

Am înțeles că libertatea nu o ai când o dorești, Când o ai nu ști că este și nu o folosești, Când e totală ești prea singur și te întristezi Și când din nou îți e luată, atunci cu-adevărat

ABAnda Maria Barbu

0

0