Poezie

întâmplare

2 min lectură·1 octombrie 2011

Mediu

îmi place să cred c-a fost o greșeală,

o simplă curiozitate temporară,

ce s-a născut din gelozie și-ndrazneală.

nu știu ce-a fost, dar m-a șocat.

aș fi vrut să-i spun mai multe,

să vorbim ca persoanele adulte,

dar mă-ndoiam c-o să m-asculte.

ea mi-a spus că mi-am bătut joc,

erau foarte multe lacrimi la mijloc,

am închis ochii simțeam cum mă disloc.

corpu-mi tremura, inima-mi bătea.

eram două străine și ne vom menține,

tu ai jucat rolul lui fără rușine,

să nu vorbim de-ncredere și de corectitudine.

să suferim acum e pildă, dar e inutil,

ce-am dat altora s-a întors subtil,

iar pe strada noastră timpul nu-i gentil.

doar sufletul el ne susține bărbătește!

eu am plătit și încă mai plătesc,

un preț prea mare pentru ce greșesc,

n-am dat... și mi s-a luat... și-mi amintesc...

indiferența e un sentiment ce doare,

încerc să-l adopt ca mască apărătoare,

chiar dacă o lacrimă uneori compare.

o șterg delicat și o pun la păstrare.

la tine am admirat că reușești,

să sprijini avalanșe de povești

și sigur nu realizezi că greșești.

dacă pământul e rotund cum știm, vei suferi,

dar nu pentru că eu asta mi-aș dori,

doar pentru că, uneori, mai cred în valori.

sunt regulile jocului ce noi îi spunem viață.

dacă tu dai gelozie o vei avea întoarsă.

noi am avut o viață, ce nu merită ștearsă,

tu ai avut-o pe a ta și nu e cale-ntoarsă.

001.885

Anda Maria Barbu. “întâmplare .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anda-maria-barbu/poezie/13990252/intamplare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.