Jurnal
Nedumerire
Despre cum nu plec niciodată
1 min lectură·
Mediu
eu sunt omul acela
pe care-l întâlnești zilnic
îl vezi tot timpul în alt loc
și îi zâmbești
și ies pe ușă-n grabă
fără mine – mă las acasă –
ca pe-o mantie de ploaie
în cuier
mă văd copil
așteptând trenul
în gară :
cum necum rămâneam ore acolo
în timp ce fugeam tot mai departe
(nu știu cum se face
dar mereu am rămas
pe undeva)
062.987
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anca Zubascu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 68
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Anca Zubascu. “Nedumerire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-zubascu/jurnal/1839973/nedumerireComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AZTextul este fragmentat. Prima strofa si ultimele trei versuri sunt, de fapt , ipoteze, in rest- tablouri care sa o demonstreze. Sunt doua flash-uri care evoca disocierea acesta despre care vorbesc in doua momente diferite- acum si atunci... Ma bucur ca v-a placut ideea. Intr-adevar fragmentarea are minusurile ei, textul este sacadat, poate pana si lectura este ingreunata dar asa se invata - incet si experimentand. Multumesc pentru semn si pentru sugestie.
0
PPAnca,
eu sint tu esti-omul. poeme in poem, liric in defracmentare... succes
eu sint tu esti-omul. poeme in poem, liric in defracmentare... succes
0
AZMultumesc de trecere si de semn. Suntem cu totii acel om.
0
SPdoar prima strofă ar avea ceva, o urgență de spus, o întîmplare.
0
AZMulțumesc de popas
0
Singurul neajuns pe care i-l găsesc, e faptul că îi lipsește un liant, un element de legătură care să sudeze strofele între ele, astfel ca poemul să constituie un tot întreg. Altcum, textul e fragmentat.
Am reținut în mod special ultima strofă.
Cu prietenie,
Eugen