Jurnal
Acasă
1 min lectură·
Mediu
“Aici nu mai stă nimeni”
Am intrat doar eu, să mă conving.
Mă furișez pe lângă mama, în tăcere,
Doar pentru a verifica dacă respiră.
Aș putea să vând tot la un preț rezonabil,
Pe noi toți, astăzi muți, dar altfel trainici...
Ne învârtim pe-aici descumpăniți
De-atâta gol...
Dacă bine mă gândesc am putea trăi-mpreună
Cu condiția să nu ne-atingem prea des.
(Peste ani aș putea chiar să veghez căpătâiul
Primului care va reuși să moară)
Doar că aici nu mai stă de mult timp nimeni
Dac-o fi stat vreodată cineva...
022.434
0

Un gol - în cele din urmă - suportabil, dar \"Cu condiția să nu ne-atingem prea des\".