Jurnal
eu sunt copilul tău și nu mi-e teamă
1 min lectură·
Mediu
aș prefera să mor eu prima
și să rămân copilul tău
nu mi-e teamă
pe geam palma mea
era mereu mai mică
și tu râdeai
dinainte să mă nasc
scria pe fruntea mea
suntunomfericit
nu mi-e teamă
decât atunci
când te aud plecând
am mințit îndeajuns
și am dreptul
să fiu o femeie frumoasă
sunt un om perfect
și nu mi-e teamă
decât de ușile-ncuiate
în urma ta
știu să stau cu spatele drept
și cu capul înclinat mamă
să văd murind copiii tuturor
pentru că sunt copilul tău
nu mi-e teamă
și toate sunt la locul lor
și niciodată nu mă doare nimic
033.869
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anca Zubascu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Anca Zubascu. “eu sunt copilul tău și nu mi-e teamă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-zubascu/jurnal/13981903/eu-sunt-copilul-tau-si-nu-mi-e-teamaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
eu cred că ai scris aici un text bun, unul care prin simplitate ai reușit să redai o stare care nu-i atât de ușor de transmis. de la imaginea acelei palme pe geam care se micșorează, versurile ascund mereu ceva tare trist, ceva care provoacă o teamă, o frică mare mare. ai încercat să ascunzi toată frica aceasta și ai făcut asta prin acea simplitate, printr-o liniște care se plimbă prin text... că e o liniște de dinainte de furtună, asta-i altă treabă :). oricum, cel mai bun dintre ultimele trei :)
alex
alex
0
incerc sa ascund o teama mare-mare, da.
multumesc
multumesc
0

Contrar ideii că poeții mari sunt niște bărboși patetici și triști, mizantropi și puturoși, eu cred că poezia cea mai pură e scrisă de oamenii senini și împăcați cu ei înșiși.
Și la tine se poate vedea liniștea, dezinteresul și că ești „o femeie frumoasă”.