câteodată mai uiți

mi-am amintit de tine din greșeală într-o zi când îmi cercetam amintirile ca pe niște urme de cui în palmă atunci te-am văzut mai clar ca niciodată și am înțeles de ce erai mereu obosit de parcă fiecare popas pe băncile satului era o amânare nu au fost totuși destule bănci în satul nostru și azi pricep de ce toate drumurile ajung undeva și poate și de ce unora le e frică să plece