doar vis prabusit imi e cerul
prin goluri fara ecou
prea mult mi-am zidit efemerul
in straie de vechi si de nou.
azi timpu\'-a ramas suspendat
intre ieri si un maine absent
azi din
singuratatea mea avorteaza sensuri
asezata langa singuratatea ta
vom crea avortoni reusiti
hai sa ne punem pe treaba, mi-ai zis
si am inceput sa numaram cozile de cometa
am vrut sa te ating
zice-se ca a fost
zice-se ca va fi
zice-se mai ales
ca sunt
cuvant indecis
intre ieri si maine
sunt
nicicand, oriunde
intre aici si acolo
doar cuvant
sunt
niciunde, oricand
dar mai
Uneori urasc toate cuvintele. Imi par caraghiose si inutile. Oamenii imi vorbesc de te miri ce, eu ma prefac ca-i ascult si-mi soptesc cascand mie insami « Doamne, ce plictiseala ! » Am atunci
Afara alb se dezgoleau cadane
aici se mistuia un rosu greu
ne daruiam in zvacnete pagane
pacatului incuviintat de Dumnezeu.
Tu ma iubeai ca dintr-o alta lume
in care nu respira nici un
ganduri nauce clocotesc dogmatic prin vene
abstractizand printre randuri noi teoreme
despre A si B, unde A mai mare ca B
e o noua necunoscuta intr-o ecuatie cu un singur
DE CE
tasnesc din mine
Nu mai stiu
era zi, sau noapte, sau nicicand.
\"Timpul naste timp\"
imi spuneai surazand.
Stateam rezemati, intr-o rana,
de-o margine a secundei
mana ti-o intinsesesi spre mine,
alean pentru
Nu pot sa inaintez nicicand intre noi
Prin moarte e numai moarte
Vreau sa rup aerul in doi, in nedoi
Si sa astup distanta cu ape.
Sa inot stiu, am invatat de mult,
Din nenascare,
Dar aici e o
Nu mi te rupe, nu mi te departa,
Ochi nenascut;
Vad cu tine mai bine, atat de bine,
Pe Eu, cel care-am vrut sa fiu
Si n-am putut.
Nu mi te rupe, nu mi te departa,
Cuvant infiripat in
Zac rastignita de-un mal
Mult prea tocit pentru a nu fi banal
Ma visez un saltimbanc ideal
Ce executa un salt triumfal.
Intind un picior sideral
Peste o lume incrustata carnal
In trupul
Prea plictisit de-atat pustiu
Mi-e dor s-ating, sa musc, sa strang
O carne sau un alt pamant
Ce nu il stiu.
Intind o mana ca o gheara
Atat de obosita poate
De mult prea-ndelungata-i
Mai stii
Nebuneasca frenezie a sufletelor
Ce se zbateau in iarba?
Si imbratisarea muta
Incatusata in palma?
Mai stii
Cum ochii mei intrebau in nestire
Si-ntrebarea ramanea suspendata-ntre
