Anca Pepelea

Cu unghia ma joc in parul moale, atat de usor de firav si unghia devine firul lasat pe obraz Cu palma sarut fruntea si ochii si gura lumii ce tot mai larg se casca iar palma

mana femeii framantand aluatul de paine, de pamant, de ceara cuprinde cu patima alba nimicul de a-l transforma in ceva, ceva bun. mana femeii leganand copilul sau ziua

………………………….. Sufletul pagan se-ntoarce in noapte. Se uita piezis spre stelele ce iar fredoneaza sonate, alintate rupturi de partituri aruncate in eternitate, si mistuit de o chemare ascunsa se

Imagineaza-ti tacerea… Negru lunecand Spre ape Aripi Ratacite prin noapte. Cuvantul ce tace Se sparge nebun De ochii ce vor sa asculte De gestul stirbit De o prea devreme Clipire

v-am ucis! v-am ucis chiar azi! v-am ucis cu mainile acestea ce v-au mangaiat tristetea, cu palmele acestea doua parguite de timp care v-au cules durerea lacrimilor prelinse pe cioburi pe

Ce cantec lin s-a sfasiat in marea departata de valurile-au plans la mal acum ca niciodata?! Ce mare vuiet sa fi fost acolo in adancuri de spuma alba s-a prelins strigand pe neagra

Sunt chemari care ard Desi nu mai stim mersul inainte Si ne riscam lumina din cer Pe un cuvant de fericire Ne e viata un dor nebun Ce nu-l putem uita cu o moarte Aristrocrata idee de a fi

Nu te aud. Iti vad gesturile Mari, parca inaltandu-te Sau mici, ingropandu-te. Desfac ochii cu toata puterea Ce o mai am in trupul Sfasiat de amurg De cantul pasarii Ce-si paraseste

Nu te aud. Iti vad gesturile Mari, parca inaltandu-te Sau mici, ingropandu-te. Desfac ochii cu toata puterea Ce o mai am in trupul Sfasiat de amurg De cantul pasarii Ce-si paraseste

Iarta-ma mama, mi-e frica de toamna ce imi angata bruma de umerii goi ce ma imbraca cu ploi ah, ploaie, ploaie amara ploaie de seara te du, ma lasa, am destule lacrimi cu noroi te afli

Rondelul orelor Pe rand orice ore ranesc, Iar ultima vecinic omoara...- Tot sufletul mi-este o vioara Ce plange duios ca traiesc. Si nici nu mai cerc sa zambesc Cand viata s-arata

In al lumii cant Te avant Te ador De al lumii ras Te alung Te ascund Cu al lumii plans Te alin Te-adorm Din al lumii rand Te ridic Te cunun august, 2001

Pentru fiecare gest, Exista o tacere; Pentru fiecare pom, Un cantec. Pentru fiecare noapte, Exista o poveste. Pentru fiecare soapta, Un strigat. Pentru

Hai da-mi 3 sarutari Apoi te du… Una pentru soarta, Una pentru viata, Una pentru noi… Hai da-mi, da-mi 3 imbratisari De vrei sa pleci acum… Una pentru timp, Una pentru dragoste, Una

L-a privit zambind, cu ochii ei mari si vesnic intrebatori, fara insa sa rosteasca un cuvant. Orice intrebare ii venea in minte, isi gasea repede raspuns doar printr-o simpla privire catre

Se juca zambind cu petalele de trandafiri...\"ma iubeste, nu ma iubeste, ma...nu..ma..\"Avea un pumn plin de cuvinte rosii si le-a daruit cu un gest larg unui petec de pamant verde ... Cu restul

La rascruce de vanturi se tes blesteme se invrajbesc destine cu negre poeme e locul unde lumea nu patrunde doar gandul cel malefic si ale sale rude Acolo e locul unde ni se incheaga vine

E prea adanca noaptea in care nu mai crezi in roua cea suava a unei dimineti Cuvantul e doar ruga sau cant de-nmormantare sau lacrima ascunsa in priviri amare Strain de lumea

Am ras in ziua in care am vazut soarele, caci lumina lui imi inunda privirea si ma incalzea atat de duios..! Am ras in clipa in care am simtit noaptea caci era fascinant cerul plin de stele..! Am

Intre realitate si fictiune nu este decat un pas. Totul e sa ai curajul sa treci dincolo; curajul de a crede ca daca binele exista, exista si raul, asa cum daca exista zi, exista si noapte. A

Ascunde-ma in palmele tale atat de moi, atat de calde... Ascunde-am bine, ca, iata, in nopaptea aceasta-are sa treaca moartea pe la noi ! Sa dormi profund. Sa creada ca esti dus in tinutul

cuvant fara margini turtit intre randuri rostogolit pe mese albe de ganduri; vorba nascuta de nicaieri soptita in noapte strigata de zori ce inca nu se ivesc la orizonturi... chip tanar

Cuvant atat de simplu si de firesc –mama- imbraca in el greutatea unei iubiri infinite asemeni universului. Rostit cu putere sau in sopata este mereu auzit de persoana cel poarta cu atata

De ce nu pot iubi si eu la fel ca ceilalti? Ce inima imi bate in piept de nu se infioara la trecerea ta ? A ta, iubire… La televizor s-a aratat despre un tanar ce s-a sinucis din dragoste. Ea il