Fara inceput si fara sfarsit

………………………….. Sufletul pagan se-ntoarce in noapte. Se uita piezis spre stelele ce iar fredoneaza sonate, alintate rupturi de partituri aruncate in eternitate, si mistuit de o chemare ascunsa se pierde printre copacii anume plantati de-a lungul drumului ce duce spre nicaieri. Cauta o vina si o cauta cu ghearele smulgandu-si parul vanturat de viscol. Cade, scuipand sange innegrit de fumul adunat din amintiri rebele, dar se ridica, incapatanandu-se de a gasi semnul ce il condamna. Alearga cu gandul la zilele in care si-a zdrobit trupul de oglinzi deja sparte de veacuri mincinoase, in care a cules strangand la piept cu placere apriga iluzii optice de iubire prafuita. Se prabuseste ca traznit de fulger in cararea intunecoasa. Simte cum arde in el mizeria neputintei sale pamantesti. Striga ! striga ! urla ca eliberat din lanturi de smoala fierbinte ! Acolo, culcat in prima zapada a diminetii, adormi cu turturi angatati ca de o streasina de obrajii albiti de sarutarea cerului. ………………………………..