Dragoste de decembrie
Nu ne ascunde nimeni Cutia Pandorei Nu ne spune nici despre cum Despre de ce sau cu cine Suntem lăsați să hoinărim haotic Să iubim uitându-ne spre cer Să uităm timpul la ușă Cu cântec de
Simplitatea gestului de viață
Când nimeni n-are să m-aștepte De pe un drum din altă țară Când nimeni n-are să m-audă Șoptind de după-un zid de ceară Când toți uita-vor să mă-ntrebe Cum mă simt în haine noi Când toți nu
Blocaj la mijlocul clepsidrei
E vremea in ceata iar eu am uitat pe unde sunt. Mana imi e prea inghetata ca sa o intind inainte. Zambesc. Si nu vede nimeni. Fericirea. Da, dupa ea urmeaza punct. E o amagire sa incerci sa crezi
Gândul de la fereastra trenului
simt că pământul nu mă iartă... că m-am uitat în simboluri, fără mâini curate că am gustat din plăceri cu durerea dorită de a fi mamă etc.
Celui plecat, aplecare
Puteau să existe Multe cuvinte Intre degetele de la mâini Intre pasul meu Si pasul timpului Intre toamnă Si tu Si totusi mai las vinul să curgă Peste singurătate Pun palma peste
Gandul cel stors
e viscol afara! e viscol cumplit! si ce nebunie ma impinge sa scot capul pe geam!? ma trage parca sufletul sa merg prin viscol, sa simt cum imi crapa obrazul de ger si pasii cum nu mai pot fi
Destainuirea
Nu am crezut ca voi putea iubi Toamna…Aceasta doamna mereu sovaitoare, mereu indoielnica si plina de cantec ce-si schimba acordurile dupa placerea norilor… Ieri, de exemplu, am cautat rasaritul si
tarzia secunda
pierd... curcubeu fara vlaga ma apasa in vise. tu pleci, de ti-ar pleca tot dorul toata spuma negasitelor amintiri...! revii, bagajul il aduni meticulos, ma critici cu blandete, iar
O noua pagina fara loc
Mana! opreste-mi mana intre veacuri nescrise, intre doua zile de vara, opreste-mi-o oriunde e departe… Sa nu-ti mai atinga aceasta mana trupul cald de dimineata, sa nu mai culeaga ramasite din
Jurnal fara loc
Sa iubesti cu desavarsire cat de usor ti se pare! Sa te darui intreg celuilalt fara sa-ti pese de culoarea cearceafului , a pamantului rece sau a orei ce se incheie cu grele catarame de fier…Sa te
eu si ploaia
In seara aceasta plec… Nu imi mai trebuie nimic, am aici, cu mine tot ceea ce trebuie, adica, nimic. Plec fara voia mea, plecand de langa tine ma insoteste ploaia cativa pasi. Binefacatoare
credeam ca stiu...
Credeam ca stiu ce ma leaga de pamant, pana am simtit cat de usor te poti inalta... Credeam ca stiu cum sa zbor, pana am vazut cat de fulgerator te poti prabusi... Credeam ca stiu unde e
Mama eterna
Mama... o fiinta plapanda dar atat de puternica! Mana ei nu cunoaste durerea cand trebuie sa alunge raul din jur, desi se loveste in cioburi albastre de mare. Ochii ei nu cunosc oboseala cand
Scrisoare
Prietene, Ma iarta ca iti scriu la ceas tarziu din anotimp, cand ploua cu poeme triste peste amintiri… Sufletul ia anafura si tace, plasmuind din fiecare farmitura o tragica rastignire si-o
Destin destainuit
Sunt. Sunt femeia care ascunde intre gene dorinta de iubire desenand cu palma in aer doar gesturi banale, ce parca ar mazgali luciul nevazut al respiratiei dintre eu si tu. Exist. Exist
Inca nu e tarziu
Tu singur ma vei ierta ... Intr-un tarziu vei intelege de ce a trebuit sa fug ca o nebuna ... Nebuna… inchid palma si pumnul ma strange dar n-am forta sa-l desfac, mi-e gandul gol de-atata truda
pentru prima ora a zilei
Dupa cine alearga vantul? Doar simti si tu cat e de grabit si chiar se-nfurie vazand ca nu are timp...si totusi, oare incotro se-ndreapta?! Iar norii?!Norii...parca il urmaresc cu o
Paharul
Peste cate ore vom stii adevarul?! Asezam clipa la limita gandului si gandul se indeparteaza mereu, cu fiecare scufundare in exemple. Incercam sa prindem din zbor privirea care nu se
In alt loc
De ce nu pot iubi si eu la fel ca ceilalti? Ce inima imi bate in piept de nu se infioara la trecerea ta ? A ta, iubire… La televizor s-a aratat despre un tanar ce s-a sinucis din dragoste. Ea il
gand aiurea
A nins cum n-a mai nins de mult...atat de-adanc, atat de mult, si peste tot s-a asternut zapada alba din trecut. M-a invaluit cu bratele ei de picioare, si nu vrea sa ma mai lasa...mi le tin
timp
Timpul…nu are rost sa lupti impotriva lui. Vei pierde oricum. El are in spate eternitatea, tu nu ai decat fragilitatea copilariei si neputinta adolescentului. Timpul are alaturi universul, tu-doar
