Jurnal
Blocaj la mijlocul clepsidrei
1 min lectură·
Mediu
E vremea in ceata iar eu am uitat pe unde sunt. Mana imi e prea inghetata ca sa o intind inainte. Zambesc. Si nu vede nimeni.
Fericirea. Da, dupa ea urmeaza punct. E o amagire sa incerci sa crezi ca urmeaza o virgula sau chiar puncte de suspensie. E doar o stare de fapt si atat. Punct.
Oriunde mergi astepti sa o intalnesti. Dar te lovesti doar de oameni care, precum tine, asteapta sa o vada in drumul lor.
Raman o clipa locului si privesc in jur. Cum sa mai ma observe si pe mine fericirea cand atat de multi oameni sunt mult mai aproape de ea?!
Fericirea mea… Ramane ingradita pana cand se va intampla sa ma rupt si sa o simt atunci in legatura dintre firul de par si bulgarii de pamant, in amestecul dintre ploaie si apa din mine sau in atingerea, in sfarsit, cu palmele a linei de orizont.
De as putea totusi sa imi nasc fericirea chiar azi poate ca atunci as afla de ma iubesti.
Ce ceata, Dumnezeule! Si cat de aproape e seara!
043.302
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anca Pepelea
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 180
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Anca Pepelea. “Blocaj la mijlocul clepsidrei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-pepelea/jurnal/106908/blocaj-la-mijlocul-clepsidreiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AT
ATAlex Tet✓
Bună seara, domnișoară Anca.Să vă mărturisesc un lucru, îmi plac atât de mult autorii de texte \"ușoare\", pentru că nu riști să fii luat de val.Așa, acum să trecem la comentariu. Blocajul dintre sentiment și gramatica obositoare crează acea stare de combustie ușoară, când după trei-patru ani redescoperi că ești un plagiator modest (nu unul de tip gigant) , un ratat prin poeziile lui Stănescu și în același timp, lovit de obsesia degradantă a lui Păunescu.Aceeași obsesie monotonă de care dai dovadă născută din \"ținerea a două mâini transpirate și fericite\"...frumos, dar ratat postpostmodrenism.Cu respect, misticul.
0
APo inima cand e vie, e calda. sper sa iti priasca nemurirea cea rece.
necrezand in respectul tau,
necrezand in respectul tau,
0
AT
Bună ziua, domnișoară Anca.Țin să menționez că afirmațiile dvs. sunt ridicole, totuși voi polemiza pe acest subiect. Persoanele vii și calde sunt de obicei slabe și perisabile, într-o afirmație mai corectă - muritoare.Când Maestrul Eminescu îngheța în camera sa obscură și crea poezii la fumul gros de lumânare, bolnav, obosit, îmbrăcat cu niște haine rupte prin care vântul de apus își întindea pânzele de aer...,nu știu, dacă acea inimă vie care nu exista lângă el îl ajuta cu ceva.Apropo inima este doar un organ biologic, ea există doar în plan psihologic, este o banală iluzie să discuși despre \"o inimă caldă, existentă sau inexistentă\".prin Eminescu au întrat în istoria literaturii române noțiuni ca \"veșnic\", \"luceafăr\", \"geniu\" etc..., care până la acest moment nu erau dezvoltate suficient.Cei de după el sunt niște plajiatori ieftini care se onorează cu respect și onoare între ei, creând tomuri de balast ce folosesc unui \"scop permanent\".Vă recomand pentru a vă mai îmbogăți cultura generală să lecturați sublima poezie cu iz satiric \"O, Adevăr sublime...\", sper să savurați acest moment recomandat, poate vi se deschide al treilea ochi - viziunea totală.Cu respect,Misticul.
0
APcomentand ridicolul, ai creat ridicol.
ce mai cauti aici de crezi ca toti sunt plajiatori?
du-te si traieste singur in camera ta rece!
necrezand respectul,
ce mai cauti aici de crezi ca toti sunt plajiatori?
du-te si traieste singur in camera ta rece!
necrezand respectul,
0