Paharul

Peste cate ore vom stii adevarul?! Asezam clipa la limita gandului si gandul se indeparteaza mereu, cu fiecare scufundare in exemple. Incercam sa prindem din zbor privirea care nu se mai ascunde de atingerea luminii. Deschidem cuvantul si il lasam asa pierdut desi este atata foame in noi si limba atata de postita. Ne facem ca nu auzim cum suntem chemati la usa, desi usa e in noi si cea care bate e inima. Schitam gesturi reci spre a ne aminti ca nu am impietrit cu totul chiar daca imprumutam gesturile dintr-o piesa prea des jucata. Simtim mirosul arsurii si ne amagim ca am lasat geamul deschis, ca doar de afara, de la altii poate iesii atata fum. Vai, a batut miezul noptii,e deja iar maine! Dat nu mai este noi.