Anca-Iulia Beidac
Verificat@anca-iulia-beidac
„carpe diem”
Volume de debut: "pink porn guerrilla" (volum bilingv, romana-engleza, editura Grinta 2019) "18 - barely legal"
mi-a placut si poezia asta, da capo al fine, including titlul, desi n-am inteles prea bine daca tu te-ai proiectat deja in anul viitor, sau e alta chestie de care nu ma prind eu acuma.
ce nu mi-a placut e aici:
\'tot mâine
îmi voi așeza decepțiile în bătaia puștii
pe marginea scaunului electric
de la noua achiziție
în leasing\'
ca mi se pare prea mult sa si impusti deceptiile alea si sa le si electrocutezi... eu sigur sa te hotarasti! :)
poate c-ar suna mai bine asa:
\'tot mâine
îmi voi așeza decepțiile
pe scaunul electric
de la noua achiziție
în leasing\'
ce parere ai? ca tot te-ai dovedit receptiv la opiniile altora si constructiv in dialog?!
Pe textul:
„Janvier" de Vali Nițu
\'gândul e de mai rapid dacă
dragostea nu moare
sau cel puțin când da impresia că nu
ne-nchidem în coji de nucă cu fragilitatea
unui adolescent
mama ne acordă ajutor și
tot ce am realizat până acum
că
sfaturile ei au fost bune chiar și
când au fost rele
nuca asta se numește oricaresatdemuntedincarpați
între noi nu sunt decât vreo trei povești horror
un concurs de poezie și alte promisiuni
mașinile și înotătorii de beijing nu ajung aici nici cu
un sfert de gând/ bate un vânt trist dar n-are nicio importanță
ne-am acomodat destul de bine
caii sălbatici
care pozează pentru un câmp de lucernă
și cu mirosul de tămâie/ viață 3d\'
asa mi-a placut mie... sper sa nu fie cu suparare.
ca mi-a placut, oricum.
mai spun doar ca in strofa finala, am scos acel \'cu\' dinainte de calutii salbatici din cauza de cacofonie... :) doar ca nu am reusit, asa iute, sa pun ceva in loc... cum cred, totusi, ca ar fi mai bine!
mi-a placut, alexandra! o sa ma viu! :)
Pe textul:
„pe aici nu se trece" de Alexandra Onofrei
altfel, un text foarte fain, dupa mine.
si, fiindca mi-a placut asa tare, tre\' sa zic ca eu asa l-am citit:
\'tu ai să privești într-o zi lucoarea inimii fără
lentile
iar steaua sub care s-au îmbrățișat primii oameni va păli o vreme iar
și
iar
dacă soarele ar îngheța
o
clipă
pământul s-ar apropia\'
oricum, imi place tot mai tare ce scrii, cristi!
Pe textul:
„crater spațial" de Dely Cristian Marian
asa ca, pana imi vine mie alta idee, schimba-l! parerea mea... :)
Pe textul:
„în salon miroase a raze" de Alexandru Gheție
si tabelu\' lu mendeleev, manca-l-ar mama, ca mult ne-o chinuit tineretile timpurii pana l-am invatat, si acea galatee pe care o creezi in strofa 2, si fulgii nenascuti, si dimineata cuvintelor nenascute...
ceva imi zgarie urechiusele in penultima strofa, cred ca acel camp cu flori, care e mult prea uzitat ca sa mai aibe ce cauta in poezie... poate il scoti, ca are sens si fara versul ala prea banal, in opinia mea.
si as mai inlocui unul dintre cei doi nenascuti, ca e prea aproape si prea repetitiv...
Pe textul:
„monolog" de Vali Nițu
somnul pescarusilor obositi din tine si luna rostogolita in poarta si aruncata in stea, zidurile albe impletite cu crini - vuuu, chiar sunt imagini care te lasa, adica pe mine, cel putin, aproape speechless... si asta e cam cea mai mare chestie care mi se poate intampla cand sunt impresionata (avand in vedere ca vorbesc ~ nonstop... :D).
mi-a placut maximal,ioana!
Pe textul:
„Din când în când, rime" de ioana negoescu
din prima srofa as pastra doar primele doua versuri, celelalte imi par ca expliciteaza prea mult, si nu e bine sa dai chiar tot mura-n-gura de prima oara... parerea mea :)
mi-au superplacut acel croit de catarge petru corabii, valul scrijelit cu neputinta si griji si apa plescaita cu calcaiul.
ce sa mai zic, decat vant la pupa, capitane! :)
Pe textul:
„Nici un minut nu e al tău, Ioana" de Mihaela Roxana Boboc
textul e foarte, foarte, foarte bun, dar titlul iti da in cap, si nu e bine, chiar merita poezie asta frumoasa un titlu pe masura!
si as scoate ultima strofa... si din cauza ca aci, in textul asta, insertia asta de engleza nu se prea potri, si din cauza ca nu se termina bine asa... chiar e mai bine sa finalizezi cu erectia aia intensa ;)... nu crezi?! :D
si din cauza ca lupii is printre prietenii mei cei mai buni de foarte multi ani, si din cauza ca mesajul e foarte intens aici, asta e strofa pe care o iau cu mine, asa, de duminica dimineata devreme, cand doar eu si inca vreo cativa supermatinali mai se gasesc prin zona...
\'dacă intru în somn
mă lovesc de vise
lup alb în lup negru
mușcă din lună - \'
evident, mai trec... da\' asta cred ca stiai deja! :)
Pe textul:
„în salon miroase a raze" de Alexandru Gheție
si mai mirata am fost sa aflu ca vali e, de fapt, un el, si nu o ea, cum mi s-a parut mie din scriere...
in fine, nu pricep cum poti inchide usa altfel decat pe dinafara, din moment ce ai iesit, chestia cu imi e atat de dor e orice vrei in afara de poezie, o declaratie, poate, dar nimic mai mult, si finalul, fara suparare, mi se pare de-a dreptul telenovelistic... tu si muscata, hranita din lacrimile tale, si vad imaginea... hmm, as zice ceva in spaniola acuma, dac-as sti mai bine limba aia... ceva cu corazon espinado...
Pe textul:
„eu și mușcata" de Vali Nițu
1. mi-a superplacut stilul asta de scris cu roluri amestecate;
2. mi-au placut diminetile lungi ca o piele de sarpe (as fi zis naparlit, ca asa e in retina mea imaginea din strofa aia, ca o piele lunga de sarpe ce tocmai a lepadat-o);
3. nu vad nicidecum elfii ca fiind inefabili, pur si simplu nu se lipeste epitetul asta de ei, sorry;
4. asta mi se pare partea cea mai frumoasa din poem:
\'eu îmi leg nesomnul de tine.
frământ între palmă și sân chipul tău.
pașii tăi. până te aud sosind.
ca pe un aluat care acoperă camera.
orașul. galaxiile\', cu o mica mentiune,si anume ca as schimba aluatul ala cu altceva... nu stiu exact ce, dar daca imi vine vreo idee, mai vin si spun.
cheers!
Pe textul:
„al doilea poem cu bloody mary" de Alexandru Gheție
sa zic si de text, mi-a placut tare!
dintii aia ca un cod de bare, luna fara lumina personala si afacerea cu rasa pur imaginara sunt chestiile care le voi lua din textul tau, ca prea faine is sa le las aci... :)
chestia cu iadul mi-a adus aminte de un banc cu un manager de resurse umane care alege iadul in locul raiului, si constata ca recrutarea nu seamana deloc cu ce ai dupa ce esti angajat! :D
finalul e de nota 25! \'codul e: L I M B Ã lasă fluieratul ține minte\' (parca ar fi dintr-un cantec a lu\' alifantis, zau asa, citeste inainte...)
mai trec, sa stii!
Pe textul:
„bancomatul parolelor plus alte câteva dughene" de Vasile Munteanu
e superb ce ai scris si cum ai scris tu aci, elena!
e atat de natural, totul curge firesc, nimic fortat, niciun artificiu, si, in plus, stiu ca totul este real, si e si mai frumos!
bunicile sunt mai mereu niste ingeri si pentru noi, cei care nu le mai avem langa noi, un text de genul acesta are aceeasi incarcatura emotionata ca si ruga pentru parinti, cantata dumnezeieste de hrusca, si care aduce lacrimi in ochii mamei mele mereu, fiindca ii aduce aminte de ea...
am citit cu mare, mare placere si drag
anca iulia (da, ca pe bunica mea, iulia... :) )...
o sa mai viu!
Pe textul:
„Terapia amintirii" de Elena Marcu
anyway, imi pare ceva mai putin reusit decat ultimul text al tau, un pic prea lalait, adica l-as fi vazut mai strans, cumva, mai concentrat.
si, fiindca ma roade mereu cate o curiozitate mica ori mare, intreb ce e e ala tiopental si ce-s aia luptatori lucha mucha?
\'pînă la urmă e atîta căldură în simplitate\' - asta am retinut,
si asta:
\'în fiecare seară îmi duc trupul acasă
ca un bărbat oarecare ce predă poliției un portofel
găsit pe stradă\' la fel, doar ca as schimba potofelul cu altceva...
o sa mai trec, desigur! :)
Pe textul:
„text fără anvelope de iarnă" de emilian valeriu pal
- ma bucur c-ai scris poezia asta si c-am apucat s-o citesc;
- la un moment dat, cand am dat peste hulubii aia, m-am bucurat si mai tare, ca-mi suna foarte dulce si aproape de ionel teodoreanu, care mereu ma bucura cu hulubii lui;
- podul de pe bega, piata unirii si hulubii-porumbei, impreuna cu tine, cactus invelit in scotch si ceata - asta e imaginea mea de dimineata asta! (n-as fi schimbat hulubii aia pentru nimic in lume!)
\'și nu mai aștept
ieșirea\' - final puternic, la fel ca multe altele la tine, katy!
mai trec... :)
Pe textul:
„Ca un cactus înfășurat în bandă de scotch" de Ecaterina Ștefan
am intrat cu totul, ca un submersibil, in textul asta...
si zau ca n-as mai iesi acuma...
m-a incantat!
rasare soarele cand te citesc, de cele mai multe ori!
mai viu... :)
Pe textul:
„exfoliant" de Silvia Goteanschii
in fine, de guestibus...
\'your favourite colour is red
vezi
eu am 1000 de chipuri
dacă ies din mine intru
tot mai adânc în
mine\' - asta e partea cea mai cea...
si zau, alex, cred c-ar fi trebuit sa fie asta finalul...
cu ultima strofa ai scazut ceva din poezie. poate te gandesti sa schimbi si sa te opresti la \'mine\'.
p.s. si din cauza ca my favourite colour is also red, si din cauza ca a inceput sa-mi placa si vinul rosu, si din cauza ca stiu ca e foarte adevarat ce zice textul de la linkul ala, si din multe alte motive, zic ca asta e un text bun!
cheers :)
Pe textul:
„poem cyborg" de Alexandru Gheție
adica mi-a placut da capo al fine...
desi ma sperie acea orbire datorata fugii cuvintelor (nu mint deloc cand spun ca simt uneori fix acelasi lucu...).
\'câte morți îmi traversează ziua
câte resturi de rugăciuni las
pe masa din cafenea\' - partea asta e de citit/recitit + de invatat pdr (adica pederost :) )
superfrumoasa personala ta!
Pe textul:
„purta pe umăr o armă încărcată cu un vis" de cezara răducu
ce am scris, insa, cu scrisul ascendent, mi-a impartasit un grafolog cu acte in regula, uitandu-se la halul in care scriu eu... :D
Pe textul:
„kit carson meets black mamba" de emilian valeriu pal
ei, alex, asta e poezie care nu-mi place chiar asa de tare ca si ultima da\' sa zic si de ce: e putin prea diluata, un pic prea explicitata (de ex aci \'în spatele pleoapelor se ascund
ochi de negru
estompați
niște goluri nefinite deschise
cât să cuprindă în sine
rece și cald
râu și lac\'
nu-mi place sclipiciul ala in care l-ai infasurat pe negrul ala...
imi place cerul speriat de turle, presiunea pleoapelor, tacerea din final, si sarutul, da, sarutul din adanc...
si cu melodia asta, pe care am ascultat-o de vreo mie de ori pana acu\', da\' nu ma pot satura defel, (i really love this guy!!!) chiar m-ai dat gata!
Pe textul:
„my secret black&white&silent love" de Alexandru Gheție
citind prima strofa mi-am adus aminte de o imagine cu doi oameni zambind cald, alaturati, si un text suprapus care spunea ceva de genul prietenul adevarat este cel langa care poti si tacea si sa te simti bine...
anyway, imaginea din ultima strofa, coacerea in frica de viata ca intr-o caciulie de mac e foarte, foarte, foarte bine pictata, si imi pare mie ca rezoneaza, ciudat putin, dar foarte potrivit, cu acel salt in afara luminii din prima strofa.
am auzit strigatul ala la relanti, si, mai vreau sa spun doar ca si mie mi-a sunata mai bine cu fraurile alea decat fraie...
Pe textul:
„Contre-jour" de Adriana Lisandru
Recomandat