crater spațial

îmi place aici modul în care ai legat cumva vechiul cu noul... de la acele lentile de protecție la steaua sub care s-au îmbrățișat primii doi oameni, spre exemplu :). și da, e corect ce spui, dacă privești lucoarea inimii, steaua pâlpâie. e o lumină ce te orbește...
finalul e bun, mi-a plăcut

alex

p.s. - vezi acolo la \"o clipă/pământul\" - parcă nu dă bine repetiția sunetelor acolo, chiar dacă în versuri diferite...

Alex, într-adevăr, lucoarea inimii orbește plăcut. Nu știu dacă ai înțeles că poezia nu a dorit să proiecteze pasiunea unui cuplu, ci un alt tip de relație între oameni și aștri.
apoi, aș putea să schimb \"o clipă\", dar nu sunt convins că e incomodă. :)

mulțumesc pentru oprire. te mai aștept,
cristian

am invatat si un cuvant nou (recunosc, cu oaresce rusine, ca nu prea mi-era clar ce inseamna lucoare...)
altfel, un text foarte fain, dupa mine.
si, fiindca mi-a placut asa tare, tre\' sa zic ca eu asa l-am citit:

\'tu ai să privești într-o zi lucoarea inimii fără
lentile
iar steaua sub care s-au îmbrățișat primii oameni va păli o vreme iar
și
iar

dacă soarele ar îngheța
o
clipă
pământul s-ar apropia\'

oricum, imi place tot mai tare ce scrii, cristi!

Anca, îmi place foarte mult cum ai aranjat textul și, da, am făcut modificările recomandate, plus o mică excepție. :)

semnul tău a lăsat aici ceva, emoția ta, emoția mea. sunt dulci. (îmi amintește de o prietenă dragă)

cu bucurie,
cristian