Anca-Iulia Beidac

poate n-am inteles eu bine, dar, daca nu m-am inselat, asta este una dintre cele mai triste poezii din lume.
si rautatea corpului lui - ce metafora cumplita! :( si porumbeii negri mi-au facut pielea ca de gaina...
foarte dureros text... asa l-am citit, asa l-am simtit...
pot doar sa mai spun ca, de foarte multe ori, medicii se-nseala, si stelele nu cad...

foarte deranjanta repetitia cu jertfele. strica poezia, anni.
si-i pacat, ca ideea e faina si imaginile is reusite, de asemenea.
opinie, ca nu dau sfaturi, doar emit si eu niste pareri: as scoate primul vers, as rescrie al doilea punand la singular jertfele alea (mi se pare ca suna mai bine asa si nu se pierde nici ideea), si as scoate si \'ora jetrfei\' din versul cu cartea de bucate, sa fie doar subinteles \'e o carte de bucate\'.
fiindca, altfel, poezia mi-a placut.
p.s. vezi ca mai ai de pus o caciulita pe a la flamandul ala...

nu-s deloc adepta versurilor cu indiferentcefel de rima, dar poezia asta a ta m-a dus cu gandul la minulescu, zau asa. si la macedonski.
si mi-a placut.
si m-am mirat ca mi-a placut, da\' chiar mi se pare foarte reusita.
aste 4 versuri mi se par cele mai bune:
\'Și-n labirint privirea mea grăbită

Se pierde lent, fără să-și ia avânt.
Uitată-n glod, ideea negândită
Va rătăci în truditor cuvânt.\'

pana si felul in care ai structurat in strofe, putin atipic, in opinia mea, e foarte bun. si verbul ala ca o pana e de nota zece cu steluta, serios! :)

trei poeziile. nu ma pricep la haiku, asa cum nu ma pricep, in general, la poezii cu forme si reguli fixe, dar sunt incantata de ce am gasit aici.
prima poezie este, intr-adevar, de exceptie, datorita acelor rataciri rememorate. o \'gaselnita\' mai buna nici nu se putea.
a doua mi-a placut tare, doar ca as scrie nearticulat cainii aia din ultimul vers. nu stiu de ce, asa imi \'suna\' mie mai bine.
s-apoi al treilea, dupa explicatia cu pusti-pusti (la care nu ma gandisem, sincer, fara sa fi citit comentariul tau) mi-a placut si mai si. bine, eu as fi zis spre orion, nu inspre, dar asta e doar o chestie de muzicalitate personala.
mi-a placut ce am citit aici!
o sa mai viu! :)

faine toate epigramele! m-au amuzat teribil, atat cele postate de tine, dane, dar si replicile foarte inspirate date de colegul garda. cea cu fratii grimm e de milioane! :)
din grupajul de mai sus, preferatele mele sunt cele cu dostroievski si shakespeare.
la primele trei subscriu la ideea ca gerunziile de inceput de vers sunt un pic greoaie...
placuta citire!
mai viu, desigur... :)

sa zic parerea mea despre text: ingineri nearticulat in loc de inginerii, beculete fara viu colorate, pune te rog un spatiu dupa paranteza aia ca prea il inghesui pe prietenul tau cu ea, acolo zic doar prietenul meu fara sarb, ca oricum aflam ca e dupa nume, si dupa ce scrii mai incolo, pe piatra funerara fara aceasta, par nearticulat pe moate la fel de nearticulate, ca sa mearga cu restu\' ciorbei, dupa maidanul ala as zice al dragostei nu al sperantei si fara adversativa aia de dupa, sa scoti frate de dupa ai devenit unic, si mai un spatiu dupa doua puncte ala de la final...
in rest, mi-a placut.
sper ca n-am ciufulit-o prea tare cu observatiunile de mai sus... :)

si acum. si mi-a placut tare cand am citit-o.
la fel si poezia asta, stefan.
incepand cu titlul, foarte bine ales, zic eu, si terminand cu senzatia aia de inghet care ti-o da ultimul vers cu teava rece...
p.s. vezi ca ai un typo aci: \'strigâte și urlete\' si in ultimul vers eu am citit teava rece a pustii, caz in care lipseste un a... daca m-am inselat, asta e...
placuta lectura!
mai viu... :)

de la atatea tastari de paper bag, nu recomand nimic.
textul mi se pare extrem de slab spre jenant. cuvintele vulgare nu fac nimic decat sa accentueze senzatia de penibil.
am avut foarte multa rabdare si am citit si comentariile, de unde am tras eu concluzia ca nu e vorba de frustrare, dupa spusele autorului. si-atunci, unde este explicatia? nu pot crede, ar fi muuuult prea trist, ca afirmatia cu locul ala unde suntem tot blocati ar fi pe bune... deeesi am primit nu demult un link catre o chestie care se chema manual de pulologie, cred, unde, citind, am ras ce-am ras, dupa care mi-am dat seama ca specimenul ala chiar asa gandeste, bietul, daca pot numi gandire elucubratiile pe care le asterne in spatiul virtual cu privire la penisuri si efectele marimii lor...
in final, mai spun doar ca, din cate stiu, in afara de maupassant, care cica a murit chiar facand sex, toti ceilalti scriiciosi de literatura erotica/porno/alte chestii similare cu f si p, in viata privata erau cam impotenti... a nu se inteleg ca vreau sa spun asta despre autorul textului, exclus! era doar o statistica...

ma bucur ca ai postat acest text si ma bucur ca l-am citit!
este foarte emotionant si ai un mod duios de a povesti despre fiecare dintre elevi ca despre propriul copil... nu credeam sa mai fie asa dascali, sincer!
cred ca fiecare dintre ei a ajuns sa realizeze ca a fost norocos sa te aiba ca si \'ghid\' in viata, atat cat se poate face la scoala...
chiar m-ai atins cu articolul asta... mi-am adus aminte de invatatoarea mea, dna. samant, o femeie grozava si ea...
foarte placuta lectura si pozele sunt superbe! :)

despre care scrii, am aflat abia acum din articolul tau, alex...
insa, ce pot spune dupa citirea lui, este ca, si din punctul meu de vedere, macar un amarat din ala de \'im sorry\' s-ar fi impus, in locul unor pseudojustificari penibile...
pacat de asemenea indivizi, chiar isi pateaza, zic eu, si opera, cu mizeriile/caderile din viata personala... :(

asta era partea a doua de text despre care ziceam ca as vedea-o mai bine scoasa din poezie:
\'orașul ăsta e o mahala în care arhanghelii
întind rufele pe balcon apoi se adună ca niște țațe
și bîrfesc pe cel ce-a murit sau pe cel care
a cîștigat la loto\'

din cauza de viteza, am selectat aiurea si a iesit un comentariu de pomina!
cu scuzele de rigoare, am rectificat...

uite ce zic de textul asta: in afara de faptul ca prea de multe ori si prea in multe texte scrii despre jobul tau cu conferinte si alte prostii (adicatelea cred c-ar trebui sa mai lasi deoparte partea asta, sau sa te lasi de job :D ca prea te influenteaza, si nicidecum pozitiv), as mai scoate din text, e un pic cam lalait, dupa gusturile mele, si nu e in favoarea lui, nici a ta, sa se lungeasca inutil.
de ex, asta as scoate (ca totusi nu-s niste comunicate de presa/articole chestiile astea, ci poezii, nu? :) ):
\'conferințe de presă ședințe de consiliu județean
note informative raportări ambulanță isu poliție
două femei au murit asfixiate în timp ce găteau pentru un parastas
o alta s-a spînzurat una de 32 a născut acasă moșită de soacră
dar pruncul s-a născut mort
opoziția boicotează ședința cj\'

si asta la fel:
\'
Share
Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

Comentariile membrilor
Anunță-mă pe email despre comentarii noi!


print e-mail
Vizionări: 40 .



digital voice editor
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de emilian valeriu pal [emilian ]

2011-02-01 | |


de la o vreme totul se petrece în viteză
oamenii sînt simple secunde care trec
indiferent dacă ai deschis ochii sau nu
încerc să mă agăț de ceva să fac ziua să stea în loc
măcar un moment să-mi aud inima pulsînd
să mă conving că totul mi se întîmplă mie și nu altuia
totul cedează ca o pojghiță de gheață
și mă trezesc în mijlocul zilei ca în apele unui lac
știu că orice zbatere e inutilă
dacă vreau să ies la suprafață

înghit distanțe de parcă
aș lua antibiotice cu rețetă
conferințe de presă ședințe de consiliu județean
note informative raportări ambulanță isu poliție
două femei au murit asfixiate în timp ce găteau pentru un parastas
o alta s-a spînzurat una de 32 a născut acasă moșită de soacră
dar pruncul s-a născut mort
opoziția boicotează ședința cj
mă întreb cînd voi ceda
aici e momentul în care primesc un comunicat
despre ziua mondială a zonelor umede
mă umflă un rîs nervos
e ca și cum un copil curios
ar stinge și ar aprinde lumina
în mod obsedant

orașul ăsta e o mahala în care arhanghelii
întind rufele pe balcon apoi se adună ca niște țațe
și bîrfesc pe cel ce-a murit sau pe cel care
a cîștigat la loto\'

ce-mi place cel mai tare e moartea aia care-ti vorbeste in somn si peugeotul argintiu (bine, asta din motive mai mult decat subiectiv, hehe! :D).

as mai elimina ultimul vers din prima strofa... si... ma opresc aci, ca oricum is prea triste zilele alea, nu vreau sa-ti mai kilaresc si eu prea tare textul...
cu observatiunile de mai sus, mi-a placut!
p.s. recomand cu caldura niste ratoni energetici... :)

n-am priceput deloc cum se pot desface picioarele alea ca o zapuseala... nu cred ca stau chiar asa rau cu imaginatia... so?
poezia e misto rau, nu zic... da\' asta ma cam zgarie la urechi...

uite, vezi, desi titlul imi parea cam pretios si liricoid, ne-genul tau (chiar asa, de unde pana unde blossom blues?!), am zis hai, fie, is curioasa ce e in...
am dat enter... si... o superpoezie, care te de/scrie foarte bine (zic eu) si in care melancolia (usor blegoasa, daca nu ti-e cu suparare) se impleteste ca si atele alea rosu-alb de la martisoare cu un cinism usor digerabil...
mi-a placut foarte tare partea in care nu se-ntelege pentru cine plangem (eu cred ca pentru cei ce raman...) si aia cu stelele... trag speranta ca se-mplinesc si dorintele fumatorilor si spun PRECISA :) ca se implinesc si dorintele alea puse cu ochii deschisi...
mai adaug doar ca dintre toate dorintele tale, cea mai grea/ chiar imposibil de implinit este ultima (sa faci pe cineva sa nu plece) si ca aerul tinut in piept ca o imbratisare e printre cele mai blue versuri pe care le-am citit la tine...
mai trec, desigur! :)
p.s. si E-ul ala de la ce e, de la erou? or what?

nu-l simpatizez deloc pe liiceanu, da\' asta e alta mancare de peste, si cu observatia ca te \'cunosc\', veronica, mai mult de pe varianta in engleza a siteului, unde erai (nu stiu daca mai e valabil, nu am mai verificat) si editor, trebuie sa spun ca si pe mine m-a dezamagit textul asta rau de tot...
e chiar un discurs minieristic, daca pot sa ii spun asa, si venind de la o persoana ca tine, care se presupune ca are o anumita abordare morala a unor probleme si o tinuta profesionala de o anumita clasa, cel putin asa ar rezulta din biografia ta, articolul este cel putin sub asteptari, daca nu chiar de speriat...
fiindca daca ajungem sa traim timpuri in care oameni ca tine, profesori, sa vina sa dea cu barda in \'intelectuali gaunosi\' fiindca nu plac maselor, daca ajungem sa ne valorizam si sa valorizam pe altii dupa perceptia lu\' gica tractoristu\' si nea mita biciclista, sa ne fereasca bunul Dumnezeu de ce va urma...
atunci o sa fie indreptatiti minerii sau egal ce alta categorie sociala din aceeasi oala sa vina sa mai ciomageasca o data bucurestiul, fiindca, nu-i asa, poate e nevoie de o epurare culturala, daca tot suntem atat de gaunosi, adicatelea intelectualii aia falsi...
zic si eu precum antecomentatorul: Dumnezeule! :(

am ras tare citind textul asta al tau! a fost pastila mea umoristica din dimineata de marti...
ma bucur sa aflu ca vrei inversezi pozitia trapezului pe care il posezi, cu mandrie...
si ma bucur ca ai reusit sa scrii asa de haios despre problemele existentiale ale unui barbat ramas brusc singur, si care trebuie sa se descurce in atare conditii...
p.s. eu spun ca leni a ta are toate motivele sa si-o ia in cap... laolalta cu toate femeile care presteaza toate aceste munci care pentru barbati sunt la fel de misterioase ca si trinughiul bermudelor... sau si mai si... mai vreau sa adaug doar o vorba pe care am tot auzit-o de la mami dar si de la buna, si care se dovedeste cumplit de adevarata in fiecare zi, si anume ca munca femeii se vede doar atunci cand nu e facuta...
placuta lectura, norica! :) si succes la fiarele alea! sa le imblanzesti! :D

sa stii ca am stat putin sa ma gandesc daca sa scriu au ba comentariul asta, pana la urma am zis ca da nu ba, so:
ti-am citit textele... cu mica mare aproximatie, cam toate ce le-ai postat in ultima vreme. dupa aia m-am dus in pagina ta si am cautat texte de-ale tale mai vechi. am citit, de ex, femeia paranoica sau ceva cu vecinii de la bloc, nu mai retin bine titlul.
ideea este ca am constatat, citind cum am zis, si texte de acum si alea vechi, de acum cativa ani, ca ai evoluat foarte mult. dupa parerea mea, ai crescut chiar tare de tot! :)
textul de aici, si ultimele postate, desi unele mai reusite, altele mai putin, sunt categoric superioare, net, fata de ce postai acum cativa ani... daaar, si acum vine partea care m-a facut sa ma gandesc daca sa scriu sau nu comentariul asta, sper ca o sa intelegi bine si sa nu te superi.
vasazica, ultimele tale texte, sau unele dintre ele, is chiar foarte reusite!
si asta la fel!
imi place foarte mult inceputul ala cu tara devastata, mi se pare grozav!
daaaar mi se pare ca acum, adicatelea in ultimele saptamani, sa zic asa, scrii texte dupa un sablon. ai o reteta, care functioneaza, ce-i drept, si probabil daca functioneaza te gandesti de ce sa o schimbi, si toate textele/poeziile sunt dupa acelasi calapod... e ca si in scheciul ala cu piersic, cumva, tot la cucurbitacee ajungi.
vad ca primesti tot felul de sfaturi, sa citesti una, sa faci alta, eu cred ca tu ai suficienta personalitate sa stii exact ce trebuie sa faci pentru a urca in continuare, tinand cont de parerile obiective, evident...
fiindca, dupa parerea mea, acum ai ajuns pe o treapta mult mai sus decat erai acum cativa anisori, da\' e pacat sa ramai aci... si, dupa cum ziceam poeziile tale, desi faine, sunt prea asemanatoare spre identice... citindu-le, simt acelasi lucru pe care il simteam cand ascultam, pe vremuri, modern talking... adica da, e ok, dragut, linie melodica faina, da\' cand ai ascultat o melodie poti zice, fara dubiu, ca le-ai ascultat pe toate.
o sa mai trec, desigur... :) si sper ca interventia mea nu te va deranja...

mie mi-a placut, desi m-a cam intristat pescarusul tau ametit... si zapada care acopera (macar ea, saraca!) toate mizeriile unei vieti/lumi prea cenusii si murdare...
p.s. ai niste typos aci: \'peste ciorbe și liduri\' (presupun ca la compozitia muzicala vroiai sa te referi, nu la chestia aia legata de marijuana, si atunci forma corecta e lied, chiar si in romana :) ), si aci un \'i\' in plus: \'nu poate știi singur\'.
mai vreau sa zic doar ca, desi nu cred ca am lasat vreun semn pana acum, am citit multe dintre visele doamnei tale pachet si culesul ala de rodii din cartierul rahova si mi se par foarte reusite... in special fragmentele de proza, prin autenticitatea spunerii si a relevarii detaliilor de atunci, imi par de exceptie...
ma bucur de fiecare data cand te citesc, anni! :)

te-a suparat rau de tot, da\' zau ca-mi vine sa-i zic ca bine ti-a facut, ca tare misto poezie a iesit de aici!
retin, in mod special, versul cu cerul care a maturat pamantul cu tine si salturile mortale executate prin tine...
dar si gutuile, o superimagine gututile alea coapte culese din tine!
mai viu, sandrina, ca-mi place cum scrii! :)

ce imagine frumoasa! vuuu, zau ca le vad cum zboara! bine, eu as fi scris libelule, dar asta e alta poveste, a mea... :)
foarte faina poezia asta, stefane!
transformarile din ea sunt niste superimagini!
singurul lucru pe care l-as modifica, tocmai fiindca in poezie nu trebuie sa explici, cica :D, este de scos acel prea explicativ \'in sensul ca\'...
mai vin, desigur! :)