Las gândul slobod

asta cu gandul flamand de zbor nu vi se pare ca ati tot vazut-o si vazut-o, scrisa in 1001 de forme prin alte parti?

ce va spun versurile astea? \"Veghez ca versul, vindecat de rană,/Să se-nfășoare-n frunze de aloe.\"

ultimele doua strofe sunt dragutse, pacat de cuvintele ponosite pe care le folositi. intre altele, un text intre prafuit, plictisitor, si usor zvacnitor pe alocuri, pe la final, cand parca parca autorul s-a gandit sa ne si transmita ceva mai mult decat ca-si lasa gandul slobod si face tochitura de aloe pentru versuri (acum cred ca intelegeti pretiozitatea celor doua versuri citate mai sus, cu versul vindecat de rana). ma rog, fiecare cu gusturile lui, unii mai comozi inca se mai imbaiaza in ape de multa vreme statute

Nu întreba autorul ce a vrut să spună cu unele versuri. Asta nu mai întreabă nici profesoara de română la școală.
Cuvintele noastre nu sunt ponosite. Doar unii, mai deștepți, încep să strâmbe din nas, considerându-se ieșiți din rând și plini de energie și noutate în expresie.Ei cred că începutul se face dărâmând schelele. Numai că astfel, până la urmă, nici ei nu spun decât banalități și se calcă în picioare căutându-și un loc în primele rânduri. N-o să-l vadă niciodată, de atâta ceață în jur. Zidirea lor e gata prăbușită.

intrebarea in legatura cu versurile e cu raspuns autocontinut. daca as fi in cautare de noutate in expresie, cum spuneti dumneavoastra, s-ar aplica, numai ca eu si scrisul suntem doar tangentiali de la o vreme. se poate scrie si in forme vechi, dar cu un minim de inovatie: de exemplu, andrei peniuc cand era la inceput, sau marius ianus in hartie igienica. dar forma fixa plus ideile folosite si rasfolosite de altii plus cuvintele prafuite care va sunt atat de dragi dau in consecinta un amalgam plictisitor, care de-abia de-abia gafaie, si poezie cu atat mai putin se numeste. imi cer scuze, poezia e mult mai mult de-atat, si uneori imi vine sa trag de urechi acolo unde se lancezeste (lancezeala in stil clasic, cum altfel:) )

Eu cred ca e discutabila treaba cu andrei peniuc si formele vechi din versurile de inceput (adica un animal mic, parca), foarte discutabila :p

nu-s deloc adepta versurilor cu indiferentcefel de rima, dar poezia asta a ta m-a dus cu gandul la minulescu, zau asa. si la macedonski.
si mi-a placut.
si m-am mirat ca mi-a placut, da\' chiar mi se pare foarte reusita.
aste 4 versuri mi se par cele mai bune:
\'Și-n labirint privirea mea grăbită

Se pierde lent, fără să-și ia avânt.
Uitată-n glod, ideea negândită
Va rătăci în truditor cuvânt.\'

pana si felul in care ai structurat in strofe, putin atipic, in opinia mea, e foarte bun. si verbul ala ca o pana e de nota zece cu steluta, serios! :)

îmbrăcate în haine pe măsură.
Oare de ce sunt tot mai puțini poeți care scriu poezie, cu rimă, în formă fixă?
Pentru ca este mult mai greu, cred eu, necesită mai multă muncă.
Și apoi, poate din vina mea, eu nu înțeleg care sunt cuvintele vechi, ponosite, și cele...nu știu cum să le numesc.

Mă feresc de controverse neproductive, așa că nu voi continua, deși sunt multe de spus.Îmi permit doar să te sfătuiesc, acceptând tot ceea ce încerci să demonstrezi, mai ales pentru că o faci cu decență, că nu e \"profesionist\" să emiți judecăți despre creația cuiva examinându-i un singur text, când, numai pe acest site mai sunt alte 764 de texte(!!!!) O minimă căutare, ți-ar fi scos în față diversități în construcție, mergând până la experiment ( spre exemplu sonete în care toate cuvintele încep cu aceeași literă, apreciate de Șerban Foarță și Martha Petreu care a publicat o pagină întreagă de asemenea texte în Apostrof, o revistă, de altfel, extrem de atentă la ce și pe cine publică)și sonete urbane, cu aurolaci, curve, copii ai străzii și bolnavi incurabili.
Întâmplător intri pentru prima oară și comentezi ceva tocmai la un text care este unul dintre primele scrise de mine, în 2003, uitat între timp și neapărut în nici una dintre cele șase cărți ale mele și pe care l-am pus aici din alte principale motive. Mai ales din acelea de constituire a unui depozit de rezervă, in cazul in care s-ar întâmpla ceva cu memoria calculatorului meu.
Apoi mai e ceva legat de circuitul autor-cititor pe care eu îl văd altfel decât majoritatea celor din preajmă. Eu nu vreau să incifrez, pentru că scriu pentru oameni, nu pentru a-mi demonstra capacitățile cerebrale și bagajul de noțiuni teoretice. Ele pot impresiona, dar nu emoționează. Un cuvânt care a cam fost uitat de \"inovatori\". Și tocmai aici se va face diferența, dacă vom privi un pic peste ziua de azi.În ceea ce, ca să folosesc un alt cuvânt \"prăfuit\", se numește Talent, adică ceea ce există dincolo de căutările tale inovatoare și teoretice, dat de Cel de Sus. De loc întâmplător, ceva asemănător mărturisea chiar ieri, la Brașov, în lansarea pe care a avut-o, Ion Mureșan și a lui \"Carte Alcool\".
Cu prietenie

Ilinca, așa cum pot fi discutabile orice raportări la o agresivă și neproductivă căutare a \"noutății\" cu orice preț, nesusținută de ceva care vine din interior.
Anca, faci niște raportări care pot da apă la moara celor care caută \"inovația\" cu orice preț. În măsura în care reperele menționate de tine, pot fi omise dintr-un circuit al valorilor care rămân și peste ziua de azi.
Nicolae, mă întreb și eu. Aș adăuga că sunt tot mai puțini, pentru că așa se selecteză cei care ascund incapacitatea de a trezi emoție prin \"inovații\" scrise cu mintea, nu cu sufletul, de cei care încă mai respectă condiția creatorului.

dar nu am zis o sa comentez despre tot ce scrieti, primul meu comentariu a fost despre acest text. in rest, cred ca v-am mai citit o data sau de doua ori, ramanand cu o senzatie neutra de fiecare data, nici de bine, nici de rau. cat despre cine v-a publicat, unde v-a publicat, se numeste argument al superioritatii, cu alte cuvinte: uite cine m-a apreciat pe mine, draga Constantin, Foarta insusi, si m-a publicat intr-o revista in care e o selectie riguroasa, deci ai grija Constantin, sunt un autor recunoscut de altii. tin doar sa va spun ca nu ma intereseaza argumentele astea niciodata, imi place sa citesc pentru mine ceea ce citesc, nu pentru ca un autor sau altul este laudat. si chiar daca este laudat si vreau sa vad cum scrie, tot pentru mine citesc. mi se pare onest pentru oricine sa faca asta, altfel ajungem sa strigam nichita-n sus si-n jos pentru ca ni l-au laudat profii de romana si au uitat sa mentioneze la ora de romana ca mai exista un autor, vasko popa, care a scris uneori foarte asemanator cu nichita, si nichita e de fapt cel care l-a tradus in romana, si atunci ne-am prinde usor usor unde este jmenu\' cu nichita cel original. dar asa sunt oamenii, prefera sa se scalde in ce referinte au si de la cine au acele referinte, decat sa se uite la ceea ce scriu.
cat despre inovatie, eu inteleg altceva decat ce credeti dumneavoastra. pentru mine inovatie inseamna, printre altele, voce distincta, puternica, in care sa-l simt pe autor dirijand totul, dar nu intr-un mod liniar, ci cu talent (cuvant pe care si eu il folosesc cand se ivesc ocazii decente). inovatia la nivel de limbaj vine doar din ce are de spus personajul ala, vocea tot de-acolo, ele dirijeaza inovatia la nivel de tehnica. invers nu se poate niciodata, inovatia la nivel de tehnica nu induce inovatie reala la nivel de poezie (sau la nivel de orice alt domeniu). dumneavoastra va referiti la acel gen de inovatie tehnica, si sunt de-acord, au fost multi poeti in ultimii 10 ani care au tot experimentat, si nu a iesit nimic, pentru ca interior nu aveau foarte multe de spus. dar toate acele exercitii sunt foarte bune, atunci cand cineva vine cu ceva interior pe care sa-l astearna pe hartie. pot iesi surprize uimitoare. va dau doar un exemplu: hose, care scria foarte bine, cu multe lucruri de spus, cu o voce distincta, urmat de gamartz, care a pornit cumva de la hose, dar s-a manifestat pe el insusi cu foarte mult talent. si credeti-ma, acolo e inovatie pe multe planuri, nu doar ceva tehnic si sec. mai e un exemplu foarte bun: dmitri miticov, plecand de la basarabeni si construind o voce puternica, pentru ca are de spus multe. si ar fi foarte multe lucruri de zis despre inovatie, cuvant investit de poetii care scriu de multa vreme cu intelesuri superficiale, doar pentru a da reject la ceea ce s-a scris in ultimii 10 ani. asa se intampla cand mergi cu grile de interpretare, chei de lectura, si alte asemenea sintagme de lemn folosite in critica

O poezie superbă în care versul vine din suflet, care transmite vibrația emoției... Păcat că nu toți au puterea de a o înțelege în profunzime.Trebuie să căutăm a pricepe ce a vrut autorul să spună, nu să edificăm ce am înțeles noi! ...Iar rimele o desăvârșesc.

\"Uitată-n glod, ideea negândită
Va rătăci în truditor cuvânt.\"

Hmm... cat de adevarat... si regasesti \'spiritul\' acestei idei chiar si... in primul comentariu... :)

Mie mi-a placut. Chiar mi-a placut mult. Multe dintre cuvinte au fost asezate in pozitie de chiar inspiratia adevarata...Felicitari!

Ca de la suflet la suflet.