Biblioteca pentru (t) hoți

Sau cum ar zice Șerban Codrin, autorul cărții „Testamentul din strada Nisipuri”:

Citind a tale epigrame,
În care dă pe-afar\' talentul,
Mă las de comedii și drame
Și-mi scriu mai bine „Testamentul”

Felicitări, Norică! O (altă) serie reușită, inspirată și... la locul ei. Adică pe un site de literatură. Deși a cam venit vremea să-i muți locul într-o carte. N\'est pas?

Citindu-ți \"Biblioteca pentru toți\"
Constat că-n țară este plin de hoți,
Dar și că ți-e imaginea totală,
Ești tobă de cultură generală.

mitru

Florinel, mulțam pentru aprecieri. Ori e o coincidență, ori ai mirosit tu ceva: chiar m-am apucat să lucrez la un volum de epigrame. Asta înseamnă selecția, gruparea și ordonarea epigramelor scrise între 2005 și 2010. Dacă mențin ritmul actual, sper ca prin martie să iasă de sub tipar.

Mitrule, sigur că am cultură generală. Doar am terminat nu numai o facultate, ci și liceul. :)

Am citit, mi-a plăcut
și am concluzionat
ca Cincinat:

Ce onoare și plezir
să fii rudă
cu Shakespeare !

Eram în liceu când a apărut o serie din \"Biblioteca pentru toți\". Îmi amintesc că am început să iau de la nr.1 Poezii de M. Eminescu și am ajuns pe la o mie și câteva sute, era 5 lei o carte, cam cât două franzele sau 250 grame de parizer, se vindeau zeci de mii de exemplare. Acum nu cred că mai știu elevii de liceu cine sunt autorii de care amintești aici.
Oricum faine epigramele, merită să fie citite de profa de română la școală!
A, încă ceva, când eram prin liceu terminau unii facultăți muncitorești, nu trebuia să aibe liceul, mergea direct, cred că funeriul ăsta o să introducă din nou, din unele licee se iese fără să știe tabla înmulțirii, eu o aveam în buzunar în clasa a-I-a!

Zice Tata Mitru despre tabla înmulțirii:
\" eu o aveam în buzunar în clasa a-I-a!\"

Așa-i, stârpi-le-ar Domnul reaua fire,
că din înmulțire îți făcură împărțire...

Corectez:

Dan Norea s-a uitat prin bătătură
Și, întru întristarea tuturor,
A publicat o oarece adunătură,
Numind-o: \"Prăvălia cu umor\"!

Steluța rămâne!

Ce onoare și plezir
să fii rudă
cu Shakespeare !
(Aurel Sibiceanu)

Ce onoare pentru Dan,
e coleg
cu Sibicean !


Mitrule, din cei trei-patru pereți cu cărți, unul e plin cu Biblioteca pentru toți. Nr. 1, cel cu Eminescu, l-am avut succesiv, mai întâi volumul cu copertă roșie, care s-a rupt pe vremea mea, apoi cel reeditat, cu copertă colorată, pe care l-au rupt copiii.
Trebuie să menționez că am schimbat titlul (Biblioteca pentru (t)hoți) ca urmare a catrenului tău. Așa că vin acum cu mulțumiri.

...dar ultima are umorul mai puțin vulcanic dar rafinat

o mică observație:
Primele trei versuri încep cu trei gerunzii ceea ce obosește dar nu strică farmecul poantei. Se poate lucra la ea

Laurone, mă bucur că ți-au plăcut, mulțam pentru stea. Catrenul tău, în schimb, pare destinat mai degrabă volumului colectiv al CUC-ului, decât grupajului de față.


Nae, ai dreptate, ultima are alt gen de umor. De aceea am și așezat-o ultima. Cu alte cuvinte, după atâtea rele descrise cu un limbaj dur, urmează \"Vă meritați soarta\".
Și cu cele trei gerunzii ai dreptate, voi încerca să găsesc altă soluție. Mulțam.

ai putea evita aritmia din Hugo, versul 3, de ex. cu:
\"de viața noastră dură și amară\"?
la fel, versul 3 din Proust \"și dezgustat a scris, pradă mîniei\", și tot versul 3 din Ovidiu \"Idei despre exilul periferic\".

cu excepția unor diluări vecine cu pleonasmul gen \"dezgustat, pradă mâniei\", \"iluzii certe, absolute\", mi-au plăcut...

Au fost la noi deunăzi frații Grimm,
Turiști fanatici după câte știm;
Le-a aranjat ministra escapada
Și-au scris pe urmă „Albă ca zăpada”.

Ne-a vizitat recent și Wilhelm Hauff
-L-a invitat actorul ăla... Tauf-
A fost primit și la guvern un pic
Și-a scris apoi povestea „Muc cel Mic”.

Radu, aritmiile de genul ăsta sunt mica (sau marea?) mea problemă. La recitare îmi sună bine, abia când mi le reclamă cineva mă supăr pe ele.
Și cu semi-pleonasmele ai dreptate. Îmi trebuiau silabe în plus și am apelat la cuvinte cu semnificații apropiate.
Mulțumesc mult pentru observații, voi remedia.


Nelu, eram sigur că vei veni cu idei de aceeași manieră. \"Muc cel mic\" mi se pare excelentă, îmi place mult mai mult decât \"Albă ca zăpada\". Dar rima Hauff- Tauf nu mă încântă. Hauff poate fi mutat în titlu sau în mijlocul versului.

A fost și Wilhelm Hauf pe la noi
Să cumpere revista “Plai cu boi”;
Primit fiind și la Guvern un pic,
A scris apoi povestea „Muc cel Mic”.

Mai întâi, pentru Nelu - așa (mai) da.

Apoi pentru Nae Bunduri și Radu Ștefănescu - am ținut cont de observațiile voastre, pentru care vă mulțumesc încă o dată. Pentru a nu rămâne comentariile fără conținut, postez aici variantele inițiale.

Victor Hugo

Venind Hugo acum, la noi în țară,
Și-nțelegând cam cine-s responsabilii
Pentru o viață dură și amară,
A scris pe loc romanul “Mizerabilii”.

Marcel Proust

Mergând în Parlamentul României,
A condamnat în gând tot ce-a văzut,
Și dezgustat a scris, pradă mâniei,
“În căutarea timpului pierdut”.

Publius Ovidius Naso

Prin urbea măzărească-n întuneric,
Din gropi în gropi purtându-și pesimistele
Idei despre exilul periferic,
Descris-a străzile din Tomis - ”Tristele”.

Charles Dickens, Alexandre Dumas, Honoré de Balzac

Cu “Marile speranțe”, -ntre golani,
Aveam iluzii certe, absolute,
Dar astăzi, “După douăzeci de ani”,
Mai am, e drept, “Iluzii, dar pierdute”

William Shakespeare

Văzând electoratul consecvent,
Mergând la vot cu mințile buimace
Și alegând doar hoți în Parlament,
A ridicat din umeri – “Cum vă place”.

faine toate epigramele! m-au amuzat teribil, atat cele postate de tine, dane, dar si replicile foarte inspirate date de colegul garda. cea cu fratii grimm e de milioane! :)
din grupajul de mai sus, preferatele mele sunt cele cu dostroievski si shakespeare.
la primele trei subscriu la ideea ca gerunziile de inceput de vers sunt un pic greoaie...
placuta citire!
mai viu, desigur... :)

aceste epigrame sunt subtile,autorul cultivat,ceea ce le dau o consistenta si o credibilitatea certe ,dar riscul de a \"chema\"acesti autori din trecutul literar mi se pare usor fortat
poate ar fi fost mai bine sa se utilizeze autori contemporani în viata ,care sunt cunoscuti pentru textele lor polemice,sociale ori politice
ori e vorba probabil de \"fantomele\"acestor mari scriitori,nu e prea clar pentru mine...dar probabil ca pretextul umoristic e suficient pentru a accepta procedeul
desi ideea ramâne originala,surprinzatoare

Anca, mă bucur că ți-au plăcut. Cu gerunziile, voi încerca să mai schimb câte ceva.


Doamna Nache, nu i-am ales pe autorii din grupaj pentru textele lor polemice, sociale sau politice. Am ales doar niște titluri, care se potriveau unor idei. Evident, opere precum \"Agonie și extaz\", \"Cum vă place\", \"În căutarea timpului pierdut\" nu au nicio legătură cu satira politică sau socială. Dacă aveam o asemenea intenție, ar fi ieșit un eseu, nu un grupaj de epigrame.
Aș zice că, dimpotrivă, umorul vine tocmai din contrastul între conținutul real al operei și ideea epigramei.

vorbeam de \"fantome\" de o strofa care sa justifice aparitia(introducerea lor) acestor genii în tematica aleasa de dvs.,caci eu nu prea am reusit sa-i înlocuiesc pe Tepes cu Victor Hugo ,Ovidius,Shakespeare

pe undeva ,în fundal ,versurile celebre(cu tepes) mi-au venit în memorie,deci procedeul de a chema trecutul pentru a corecta un prezent ostil este cunoscut si plauzibil,valabil...

“Unde esti tu Tepes Doamne, ca punand mana pe ei / Sa-i imparti in doua cete de mojici si de misei”