Poezie
digital voice editor
1 min lectură·
Mediu
de la o vreme totul se petrece în viteză
oamenii sînt simple secunde care trec
indiferent dacă ai deschis ochii sau nu
încerc să mă agăț de ceva să fac ziua să stea în loc
măcar un moment să-mi aud inima pulsînd
să mă conving că totul mi se întîmplă mie și nu altuia
totul cedează ca o pojghiță de gheață
și mă trezesc în mijlocul zilei ca în apele unui lac
înghit distanțe de parcă
aș lua antibiotice cu rețetă
mă umflă un rîs nervos
e ca și cum un copil
ar stinge și ar aprinde lumina
în mod obsedant
îmi închipui că sînt la volanul unui peugeot argintiu
pe scaunul din dreapta un gol
pe lunetă scris mare just married
singurii oameni care mai vorbesc cu mine
sînt cei pe care i-am înregistrat din conferințe
în digital voice editor
îmi doresc să adorm între șinele unei căi ferate
dacă vine un tren ar fi ca și cum mi s-ar umple casa de prieteni
noaptea aș privi cu tandrețe
cum moartea adoarme cu gura deschisă
pe umărul meu
și vorbește în somn
034.290
0

de ex, asta as scoate (ca totusi nu-s niste comunicate de presa/articole chestiile astea, ci poezii, nu? :) ):
\'conferințe de presă ședințe de consiliu județean
note informative raportări ambulanță isu poliție
două femei au murit asfixiate în timp ce găteau pentru un parastas
o alta s-a spînzurat una de 32 a născut acasă moșită de soacră
dar pruncul s-a născut mort
opoziția boicotează ședința cj\'
si asta la fel:
\'
Share
Texte de același autor
Traduceri ale acestui text
0
Comentariile membrilor
Anunță-mă pe email despre comentarii noi!
print e-mail
Vizionări: 40 .
digital voice editor
poezie [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de emilian valeriu pal [emilian ]
2011-02-01 | |
de la o vreme totul se petrece în viteză
oamenii sînt simple secunde care trec
indiferent dacă ai deschis ochii sau nu
încerc să mă agăț de ceva să fac ziua să stea în loc
măcar un moment să-mi aud inima pulsînd
să mă conving că totul mi se întîmplă mie și nu altuia
totul cedează ca o pojghiță de gheață
și mă trezesc în mijlocul zilei ca în apele unui lac
știu că orice zbatere e inutilă
dacă vreau să ies la suprafață
înghit distanțe de parcă
aș lua antibiotice cu rețetă
conferințe de presă ședințe de consiliu județean
note informative raportări ambulanță isu poliție
două femei au murit asfixiate în timp ce găteau pentru un parastas
o alta s-a spînzurat una de 32 a născut acasă moșită de soacră
dar pruncul s-a născut mort
opoziția boicotează ședința cj
mă întreb cînd voi ceda
aici e momentul în care primesc un comunicat
despre ziua mondială a zonelor umede
mă umflă un rîs nervos
e ca și cum un copil curios
ar stinge și ar aprinde lumina
în mod obsedant
orașul ăsta e o mahala în care arhanghelii
întind rufele pe balcon apoi se adună ca niște țațe
și bîrfesc pe cel ce-a murit sau pe cel care
a cîștigat la loto\'
ce-mi place cel mai tare e moartea aia care-ti vorbeste in somn si peugeotul argintiu (bine, asta din motive mai mult decat subiectiv, hehe! :D).
as mai elimina ultimul vers din prima strofa... si... ma opresc aci, ca oricum is prea triste zilele alea, nu vreau sa-ti mai kilaresc si eu prea tare textul...
cu observatiunile de mai sus, mi-a placut!
p.s. recomand cu caldura niste ratoni energetici... :)