Anca Anghel Novac

Umoarea versurillor imi sugereaza o frumusete muta.
Poezia risipeste o plenitudine neintamplata
\"noi doi imaculați.
noi doi în toate regnurile\"
M-a obosit pe nedrept acel \"noi doi\" din care el mereu lipseste.
Per ansamblu am remarcat vidul sugerat de tine. Un vid tulburat de \"pași(i)(tăi) imposibili bocănind pe un coridor prea lung\".

Tudor, iar ai postat un poem personal care e fugarit pe site, pe nedrept:))
Unii il trag de urechi pana la invinetire, desi poemul nu are urechi ;)
Altii il cauta de rarunchi…
Iar tu Tudor, cu acelasi bun simt cunoscut deja, ne spui clar si limpede, “poemul e o traire personala”.

Eu cred ca, atunci cand trairile sunt intime/ personale, nu trebuiesc comentate. Eu admir amprenta acestei trairi si nu pot sa nu sesizez nota amara, ironia, desi adevarul nu ne apartine. El este intotdeauna la mijloc. Deasemenea pentru orice efect/traire/experienta exista o cauza.

Vorbesti de America. La suprafata multe lucruri par aiurea desi daca ne gandim in profunzime, viata are pretul ei si fiecare il plateste, mai mult sau mai putin. Exista o cauza pentru care cei pe care i-ai vazut tu dorm pe strada.
Nu traiesti pentru a plati rata la banca.Asta e doar o optiune. Daca nu mai vrei sa platesti, vinzi casa ( pentru ca imprumutul e mai mare in general pentru o casa) iti platesti datoria si gata. Oamenii aceia erau pe strada pentru ca nu mai aveau un venit corespunzator datoriilor la care s-au inhamat. Daca unii traiesc, asa precum spui tu, pentru a plati datoria la banca, este pentru ca au ambitia sa aibe una-alta si atunci aleg/devin deliberat robii bancilor si risca. Se spune ca cine nu risca nu castiga. Unii insa risca si pierd totul.

Marea evadare, despre care vorbesti, este si ea o optiune. Cred ca fiecare dintre noi suntem liberi sa alegem.

Poemul personal e foarte bun, dovada ca a starnit atatea comentarii.

Felicitari !

Cand simt nevoia sa citesc un poem bun si nu am prea mult timp la dispozitie intru la tine in pagina.

Tulburatoare partea asta:
\"de astăzi ambulanțele vor transporta miri la starea civilă
moartea e ca un mijloc de transport în comun
mergi două trei stații și ai ajuns\"

Imi place din nou travaliul poemului, angoasa si intensitatea trairii; abundenta contrastata de seceta data de tatonarile tale labirintice;
\"nu am făcut lumea dar am crescut oameni
cum am știut mai bine\"

imaginile si dicotomia lor:
\"ochii mei sînt niște cuiburi în care am crescut oameni\"
etc

In rest fiecare moare de unul singur, precum spui:
\"pe stradă doar timpul mai vorbește cu tine
de una de alta
în rest nimeni nu te mai ține minte\"

Nota: Hotaraste-te castan sau cais ? Odata amprentata imaginea caisului in mintea cititorului, eu zic ca e suficient. Castanul l-am resimtit ca un \"abuz\".

a se citi \"acestei parti\"; vroiam sa scriu initial \"acestui vers\"; defapt erau mai multe

copiii care sufera
si noi, la randul nostru, copiii parintilor nostri
suferim, prada aceluiasi adevar patimas

poemul se justifica atata timp cat nu amintesti de locrui comune

am remarcat ancora acestui parti din poem:

\"ți-am vorbit despre cum fumez mult și pînă la capăt

despre adevărul care e un muritor pătimaș
obsedat de putere control și discipoli\"

\"aș putea evada, dar, fricos, mă chircesc
în cotloanele cărnii mele``

Viata ca o balanta: frica de moarte, pe de-o parte si frica de viata, pe de alta.
In poem, una dintre frici a fost mai mare, atunci la 5 dimineata...
Sumbra poezia Tudor, iti da fiori de gheata.

Proza ta e o joaca de-a prinsa. Ne alergi prin amintirile copilariei tale. Ne induioseszi fluturandu-ne imaginar revista Piff. Chiar si amintind despre pasiunea clandestina parintilor nostri pentru “Radio Europa Libera” ne dai un motiv de a cadea in butoiul cu melancolie. Cateodata ma intreb, cum de poti cuprinde minutia acestor amintiri intacta si mai ales cum de poti razbi in timp fara sa fi ravasit ? Scrie un pic mai mult despre Timisoara. Adica vreau sa spun , atunci cand citesc,\"locuieste-ma\" un pic mai mult in fantasma acelui oras al nostru. E doar o dorinta.

ei dracie cu palarie
am intrat in pagina ta ca sa citesc un poem verde
sau un poem verde de paris
ma rog, un poem realist, asa cum am mai citit la tine in pagina
cand colo, of am dat cu ochii de sharon stone

poemul e o gluma, nu-i asa ?
sau ai vrut ca gluma sa poate haina unui poem

ohhh, abia acum vad
nu e poem
e pus la \"personale\"
asa mai da

:-)

ai inceput sa scrii ca un om cu copii
ma intreb ce ti s-a intamplat ?
sau poate ca lucrurile acestea se intampla cateodata oricum pentru unii
ca o pedeapsa
mai ales pentru aceia care au o dorinta acerba de-a exfolia firescul

ma intreb cata “sfortare” sa fi zacut in tine
atunci cand ai conceput versul:
“cine suntem noi să vorbim cu cei ce sunt?”

chiar asa, cine suntem noi sa vorbim cu cei ce sunt ?
sau, pe cine iubim noi ca sa vorbim in numele celor ce iubesc ?
sau, ce ne imaginam noi ca suntem fata de cei ce sunt ?

“cu siguranță de neinmaginat.
si dragoste rudimentară”, precum spui

desi dragostea este una si buna
doar gestul necuprinderii pare rudimentar si grotesc
din toate cele trei puncte de vedere
propuse in poem

Ar fi un miracol daca cei de acolo vor fi in stare de o revolutie adevarata. Mesajul lor este clar, \" Jos comunistii !\" Ma intreb cat de valid e acest mesaj in contextul dorintei de unire cu tara mama, o Romanie care n-a reusit inca sa scape de comunisti. Sa speram ca ce se intampla acum la ei sa fie de bun augur, sa determine o apropiere a Romaniei de Rep. Moldova si nu sa ne indeparteze mai tare. Tocmai am citit stirea despre introducerea regimului de vize...

de martisor
lumina cade bland
cu multumire

* a se citi solemn ( ptr laurentiu )

Un poem solem, despre ispita de a exista, despre banuiala ca dincolo imagini exista speranta.

\"înțelepciunea nebunului venit pe înserat
să binecuvânteze blândețea versului\"

Un poem care invita la meditatie.
Placut surprinsa Maria. Oarecum incurcata, ca sa nu spun intimidata, de tanguitrea clopotelor din poezia ta.

Anca A N

E frumos sa crezi asa. Tic tac ia-o la dreapta, tic tac ia-o la stanga...

Mh...oare cum s-o fi numi locul acela \"de la capătul traseului de autobuz linie județeană\" ? Mi-a ramas gandul agatat de acel capat de drum. N-am apucat sa termin de citit acest jurnal. Nici nu cred ca trebuie citit dintr-odata.

Eu nu cred ca lipseste sublimul. Mai degraba ai un surplus de sublim pe care nu stii unde sa-l mai asezi. Fa-ti ordine in cuvinte si rotunjeste-ti poemul. Nu-l lasa sa moara asa. E pacat.

As mai adauga si eu \"anatomy of a disaster\" in loc de \"anathomy for a dizaster\".
Daca n-ar fi bruiajul dat de englezismele folosite cu greseli, proza s-ar lasa mai usor citita.

Nasol...
Eu nu pricep, de ce trebuie unii sa bata atata drum si sa jigneasca oameni care mai au curajul sa organizeze ceva frumos, acum in timpul acesta atat de cainesc din punct de vedere financiar, politic si moral ?

vroiam sa scriu \"o problema\" apoi m-am razgandit; de ce sa fie o problema, doar Dana Banu nu s-a alarmat; asa ca a ramas \"o fenomen\"; a se citi \"un fenomen\"

Recomandatele poarta masura celui care recomanda. Asta inseamna:
Daca te recomanda un om de valoare, gestul are importanta.
Daca te recomanda un amic, are trebui sa ai indoieli.

Dar mai e o fenomen interesant de remarcat si care tine de natura umana. Atunci cand scrii prost, incerci sa fii inconjurat de oameni care scriu prost, ca sa-ti poti cultiva linistit impresia ca esti bun.

Anca A N