lonesome

i-am tot dat ocol poemului tău.
și-am revenit la el de câteva ori.

dincolo de melancolii...tristețe..regrete, poate..
este puternic.
și cred că puterea asta v-o împărtășiți reciproc.

îmi place strofa a doua foarte mult
este duios de sinceră și, da!
\"ca să existe unele lucruri nu trebuie să vorbească
ele doar sînt pentru vremea cînd ochii vor fi pregătiți\"

..oricum cotidianul rămâne prezent inevitabil în ochii noștri.
ne face safteaua , cum s-ar zice și cred că trebuie cumva să cădem la pace cu el.
căci altfel \"pe stradă doar timpul mai vorbește cu tine
de una de alta\"...nu?!..și parcă..parcă nu (mai) este suficient doar atât.

ps. kemmy\'s on holiday? :))

Multumesc de ocol si semn. Nu am vrut nimic complicat, doar sa spun lucrurilor pe nume, ca de exemplu ingrijorarea unui drum de intoarcere.
Cit despre kemmy, l-am lasat putin la o bere neagra. :) I s-a urcat la cap vedetismul. :)

știu.
tocmai de-aia am făcut puțin polologhia cotidianului.
plecările și întoarcerile țin de el. :)

ps. e bine.
o \'blondă\' l-ar fi dat gata ireversibil.

Gena, nu-mi plac blondele, e un cliseu, stiu, dar asta e. Iar pe kemmy nu-l da nimeni gata, poate doar da laidi cu coasa:)))
Ca sa-ti explic. Eu nu am pretentii de la textele mele. Eu nu scriu, eu vorbesc singur. Daca tu ai lasat semne constant pe astfel de texte, inseamna ca vorbesti si tu singura. Sic! Iti dau furculita sa te zgirii? :)) Glumesc, multumesc pt ca ma citesti.

nu glumi astfel cu mine când am \"cuțitul între dinți\".. :))
și, cam da, și eu par că vorbesc singură.
doar atunci când fac ordine în my mind\'s yard și-mi chem eu-rile bezmetice la control
da\' mi se-ntâmplă rar, să știi..:D


\'cu plăcerile\' sunt după colț.

Stiu ca iti chemi si tu eu-rile bezmetice(sper sa nu fie alea alimentare, daca tot am vorbit de furculita si cutit), pt ca te citesc, chiarr daca nu-ti las semne. Strofa a doua imi place si mie, e de fapt tot scheletul textului.
Ps. Kenny is back. :)

Cand simt nevoia sa citesc un poem bun si nu am prea mult timp la dispozitie intru la tine in pagina.

Tulburatoare partea asta:
\"de astăzi ambulanțele vor transporta miri la starea civilă
moartea e ca un mijloc de transport în comun
mergi două trei stații și ai ajuns\"

Imi place din nou travaliul poemului, angoasa si intensitatea trairii; abundenta contrastata de seceta data de tatonarile tale labirintice;
\"nu am făcut lumea dar am crescut oameni
cum am știut mai bine\"

imaginile si dicotomia lor:
\"ochii mei sînt niște cuiburi în care am crescut oameni\"
etc

In rest fiecare moare de unul singur, precum spui:
\"pe stradă doar timpul mai vorbește cu tine
de una de alta
în rest nimeni nu te mai ține minte\"

Nota: Hotaraste-te castan sau cais ? Odata amprentata imaginea caisului in mintea cititorului, eu zic ca e suficient. Castanul l-am resimtit ca un \"abuz\".

E posibil sa ai dreptate la faza cu castanul, desi eu il gindisem la fel ca tine, ca o invazie. Onorat. In poezie se vad imperfectiunile mele. Poate ma descurc mai bine in proza.