Ana Urma

în candela veche mai arde un rest de fitil egal cu sfârșitul culorii în hăuri de galben respir suflarea măsoară și albul cenușii din vipii glisănd printre semne de tuș vrăjit caligraf

O! ascultă cu tine împreună vesel cântă privighetorii în pomul vieţii sfânt apăs câteodată butonul de replay mai depăn câte-o stea cu gânduri împletită o prind în cornul lunii pe

pe role de film te uiţi la mine ca la un trofeu de parcă nu ai şti c-am fost odată respiru-mi țin şi clipele furate adesea îmi şoptescː zâmbeşte știi cât te costă viața la propriul

Speranță, credință, iubire, invoc gândul bun cum iernilor hrana pentru suflet și trup, către pașii tine însuți, lumina suntem noi, iubirii iertătoare a Soarelui dătător de viață. Soarele mângâie

Tulbur liniștea Haibun De la elegii cu meduze albastre, mandarini în floare, câmpuri de lavandã și mere trecute în coșuri și, pânã la fructele imaginației aproape-n cãdere, este cale de câteva

unor pagini în voia vântului întoarcerea stoluri în V spre apus înălțându-mi privirea cerul tivit cu albastru în dreptul ferestrei zilnic chipul tău conturat de mâini

aşa cum copiii încep câte un desen și în dorința lor de a se face înțeleși îl denumesc cu majuscule: casă, copac, floare aceste cuvinte la fel caut și adaug sunt pretextul explicării

floarea soarelui – în altă dimensiune pânza lui Van Gogh între da și nu – încă o margaretă fără petale concert de pian – pe ultima notă răsare luna

între două ploi – înșirate sub streșini florile de câmp sub cerul liber – tăiată-n două luna de firul ierbii răsfoind scrisori – târziu într-un colț de geam luna promisă

șterg praful oglinzii și-n cercuri de ape apare golit de vocale un fel de adio rescris

picături înfloresc ochii verzi în reclame se închid se deschid ca şi cum o fântână cu izvoare în cer ar mai umple o data paharul din orbitele ploii doar destinul în pamă citit se

Să-ți pictezi singură culorile în viață este o modalitate minunată de a-ți exprima creativitatea și de a adăuga bucurie în viața ta. Fiecare pas în procesul de creare poate fi o călătorie

azi veştile triste rămân sigilate în urne tăcerile noastre devin din brâul morganei slobozeşte acorduri de harfă trecutul puterea din lanţul luminii sunt gratis perfuzii un văl

tiranică plăcere de-a stăpâni imperii fragile ca firul de paianjen o boare-l poate rupe fantasma prin vămile trăirii netemător urmându-și drumul orbul înaripat de ceruri

îngerul poeziei are nevoie de liniştea mea din seninul acela să prind nota ploilor am nevoie s-aud razele bătând de trei ori în peretele visului pe linia soarelui poartă semnele timpului

Poeme într-un vers, de Ion Pillat (n. 31 martie 1891 - d. 17 aprilie 1945) Cunoscător al liricii moderne universale, traducător din poezia franceză, engleză, germană, spaniolă, americană,

ştim locul şi leacul înotdeauna partea plină a paharului prea grea cutreier desculţă să nu te rănesc tot verdele copt ne credeam absolviţi de greşeli de greşiţi uneori coboram mai

despărțind apele oprind în cădere o piatră nisipul în gura clepsidrei și zgura alege cu firul înțelesul cuvintelor arse cântă fantasme descântă de nuanțe albastre trupuri de ceară

după ultima ploaie primăvara la mine-n oraş predomină verdele înviere fluturi poate opri şi timpul este destul de uşor se face popas din care vii de preferat singur după o aversă

voi trimite păsările să te cheme înaintea paşilor tăi drumul lung aşterne covor de frunze drept călăuză să te încălzească spun soarelui răcorească voi trimite ploaia tâmpla să-ţi

prefer ceaiul exotic vreau flori în păr prin aerul de septembrie se scriu poeme mici acolade albastre am zilnic în fața ochilor au o sălbăticie decât în alte ținuturi yerba maté si

fără nume și dată o zi dintr-un șir printre urme fierbinți pierduți pașii tăi aproape de țărm cu o ruga încep diminețile ca un bob de tămâie fumegând dintr-o mie de gânduri aleg ating

înfiorați plutim în ciudata călătorie veșniciei o împărțim mergând pe uscat coloniști din istorii citite cândva răsunând a chemare și o mare de oameni în rugă ergo sum lăuntric în

ești singurul care deții secretul a ceea ce sunt, tu mă chemi din neant mă faci să roiesc în jurul tău ca fluturi imago căutând orhideei parfumul tu mă vezi când nu sunt și mă